Tohanu Vechi, mai demult Tohanul-Vechiu, în dialectul săsesc - Techen,în limba germană - Alt-Tohan sau Alt-Tauchen, în limba maghiară – Ótohán sau Tohán, este o fostă localitate din județul Brașov, actualmente cartier în componența orașului Zărnești.
Zărnești, mai demult Zernești, Zârnești, în dialectul săsesc - Särnescht, în limba germană - Zernescht, Zernen, în limba maghiară - Zernest, Zernyest, este un oraș în județul Brașov, care mai include și satul Tohanul Nou. Orașul este situat la poalele masivului Piatra Craiului, este străbătut de râul Bârsa și aparține Zonei metropolitane Brașov. Pe teritoriul de astăzi al orașului Zărnești se pare că au locuit oameni din cele mai vechi timpuri. Mai apoi, în perioada romană, se pare că aici au fost înmormântați soldați ai Legiunii a XIII-a Gemina.Prima atestare documentară care amintește de Zărnești datează din anul din anul 1367 sub numele de Zârna. În anul 1395 localitatea este amintită ca și „possessio regalis Zerne”. Alte denumiri importante care mai apar după anul 1437 sunt: Zerna, Villa Czerne și Zernyest. Localitatea Tohanu Vechi, care astăzi intră în componența orașului, a fost atestată documentar în anul 1294, situându-se printre cele mai vechi așezări din România care și-au păstrat un fond național nealterat. În anul 1951 localitatea Zărnești a fost declarată oraș. Datorită diversității formelor de relief existente pe teritoriul și în jurul localității, practicarea meseriilor legate de agricultură și creșterea animalelor au fost principalele îndeletniciri ale zărneștenilor până acum nu foarte mulți ani. Procesul de industrializare al localității a început în jurul anilor 1800, cu înființarea manufacturilor, apoi a fabricii de hârtie în anul 1852, (ulterior „Celuloza”, azi „Celohart — EcoPaper”), fabrica de armament „6 Martie”, în anul 1936. Acest lucru a făcut ca tipul localității să se schimbe de la unul preponderent rural la unul urban.
Orașul Zărnești s-a dezvoltat în special în perioada comunistă făcând ca numărul locuitorilor să atingă cifra de aproximativ 25000 de persoane și ducând la lărgirea lui cu câteva cartiere de blocuri de locuințe. După revoluția din anul 1989 situația s-a schimbat. La început a urmat tendința de dezindustrializare națională care a dus la închiderea fabricilor, urmând ca ulterior acestea să fie transformate în așa zisele parcuri industriale sau să fie vândute bucată cu bucată către cumpărătorii lor. În prezent, Zărneștiul este în plină ascensiune, absența locurilor de muncă ne mai reprezentând o problemă majoră. Turismul începe să se dezvolte, iar tendința este una bună în ceea ce privește viitorul orașului. La recensământul din anul 2011 orașul număra 23476 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 88,2%, maghiari – 1,27%, romi – 2,56% și restul – necunoscutî sau altă etnie. Componența confesională a orașului Zărnești, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 87,55%, romano catolici – 1,58%, penticostali – 1,17% și restul – nedeclarată sau altă religie. Datorită poziției geografice, orașul Zărnești are mari posibilități de dezvoltare în domeniul turistic, în special cel montan. Baza turistică a orașului nu este una foarte dezvoltată, dar se poate practica turismul în condiții optime. Prezența pensiunilor agro-turistice și a cabanelor face ca în Zărnești să se practice un turism de recreere sau, cum se mai spune, un turism „verde” sau „ecologic”. Cele mai importante atracții turistice ale orașului și zonei vicinale sunt:
- Prăpastia Zărnești
- Rezervația de urși
- Biserica Sfântul Nicolae – Zărnești
- Biserica Nașterii Maicii Domnului – Zărnești
Câteva dintre personalitățile românești legate de orașul Zărnești sunt:
- Ion Monea (1940 - 2011) boxer medaliat cu bronz la Roma (1960) și argint la Mexico (1968)
- Caius Tiberiu Spârchez (1899 - 1977) profesor dr, întemeietorul școlii românești de gastroeneterologie, membru corespondent al Academiei, din anul 1963.
- Ioan Mețianu (1828 - 1916), mitropolitul românilor ortodocși din Transivania și Ungaria.
- Traian Moșoiu, general al Armatei Române și om politic (1868 – 1932). În perioada 1918 - 1919, a participat la eliberarea Transilvaniei. După pătrunderea în Budapesta (3 august 1919) a armatei române, generalul Moșoiu a fost numit comandant al Garnizoanei militare Budapesta și Guvernator Militar al teritoriilor ungare de la vest de Tisa. A deținut mai multe portofolii ministeriale în Guvernul României.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2014/10/pescia-italia.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri