Statuia lui Mihai Eminescu din municipiul Iasi este un monument din bronz inchinat „Luceafarului poeziei romanesti„ Mihai Eminescu, care a fost realizat de sculptorul Ion Schmidt Faur si inaugurat in anul 1929. Inițial statuia a fost amplasată în fata Universitatii „Al. I. Cuza”, fiind mutată în anul 1957 în fața Bibliotecii Universitare „Mihai Eminescu”, pe Bulevardul Carol, la nr.2. În anul 2004 statuia a fost declarată monument istoric. Ea a fost realizata prin subscriptie publica, chete si felurite actiuni, din initiativa Ateneului Popular “Toma Cozma” din Pacurari-Iasi (col. C. Manolache si Emilian Vasilovschi) si prin truda mai multor iubitori ai poetului care au reusit sa adune suma de 1500000 de lei. Pentru realizarea statuii s-au organizat mai multe concursuri de proiecte. Abia la al treilea consurs (26 mai 1928) s-a acceptat o machetă după care s-a realizat această statuie. La acest concurs au participat trei sculptori: Richard P. Hette, Ion Mateescu (ambii cu câte o machetă) și Ion Schmidt Faur (cu două machete). Juriul a fost format din Mihail Sadoveanui, Orest Tafrali, Emilian Vasilovschi, I. Soarec, C. Costin și C. Andreescu, acesta alegând una dintre machetele lui Ion Schmidt Faur.
În centrul grupului statuar este poetul Mihai Eminescu, iar în dreapta și stânga sa întruparea alegorică a filozofiei și a iubirii (filozoful și femeia). Eminescu are o înfățișare „luceferiană”, impozantă prin hlamida antică cu care este îmbrăcat. Statuia are 3,35 metri înălțime, ea dominând zarea Copoului de la înălțimea soclului de 5,20 metri. La propunerea lui Orest Tafrali, soclul a fost puțin modificat. S-au introdus două scaune, precum la statuia lui François Cappee din Paris. La picioarele poetului, se află, ca și în viață, Filozofia sau Înțelepciunea - sub chipul unui bărbat care își sprijină capul în mână (în partea dreaptă a statuii) - și Poezia sau Iubirea - imagine feminină pentru care a servit ca model soția sculptorului, o pictoriță gorjeancă (născută Nicolescu).
Multor trecători nu le sunt cunoscute adevăratele semnificații ale monumentului, mulți crezând că Poezia este reprezentată de Veronica Micle, iar Filozofia de Sărmanul Dionisos. În partea din față a statuii, pe soclu se află inscripția MIHAI EMINESCU 1850 - 1889, iar la partea de jos a soclului este un basorelief care reprezintă pe Cătălin și Cătălina din poezia „Luceafărul”, având gravat în bronz o strofă din această poezie:
„Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde'n codru și în gând,
Norocu-mi luminează.”
În partea din spate a statuii, pe soclu se află inscripția: “Ridicat din inițiativa Ateneului Popular Toma Cozma din Păcurari-Iași în anul 1929, iar la partea de jos a soclului este un basorelief care-l reprezintă pe Ștefan cel Mare adunând oastea țării după lupta de la Războieni, având gravat în bronz semnătura sculptorului și o strofă din poezia „Doina” a lui Eminescu:
„De-i suna din corn odată
Ai s-aduni Moldova toată,
De-i suna de două ori
Îți vin codrii-n ajutor.”
Aceste versuri din poezia „Doina” au fost șterse cu dalta în anul 1946, pentru a nu stârni interpretări politice.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2014/09/info-numis-mondo-63.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri