Alexandr Vasilievici Suvorov s-a născut la Moscova la 13/24 noiembrie 1729 (sau 1730), descinzând dintr-un tată suedez, şi el ofiţer, care în timpul Ecaterinei I (1725 - 1727) ajunsese la gradul de general şef şi demnitatea de senator. La vârsta de 13 ani îl găsim pe Suvorov înrolat în regimentul Semionovski. Locotenent în 1754, ajunge după numai trei ani, colonel. Ecaterina a II-a (1762 -1796) l-a numit comandant al unui regiment de infanterie din Astrahan, semnându-i decretul cu propria mână. În 1768 i se încredinţează comanda a trei divizii în războiul Rusiei cu Polonia, în urma căruia este avansat la gradul de general maior. Participă la războiul ruso-turc ( 1768 - 1774) şi după trei victorii consecutive este, din nou, avansat la gradul de general de divizie. După Pacea de la Kuciuk-Kainarg (10/21 iulie 1774), Suvorov a fost trimis să reprime răscoalele care izbucniseră în interiorul tării. Înăbuşă răscoala tătarilor din Buceag şi Kuban, forţându-i să se închine împărăţiei. Ţarina l-a răsplătit cu gradul de general şef. În 1786 a fost numit guvernator al Crimeei, teritoriu pe care Rusia îl anexase în 1783. În războiul ruso-austro-turc ( 1787- 1792) principalele victorii au fost obţinute de ruşi, sub comanda lui Suvorov. Acesta a împrăştiat la Focşani o armată turcă, apoi a nimicit la Vadul Râmnic (pe actualul loc al vechiului sat Plaineşti, denumire actuală Dumbrăveni) armata marelui vizir (22 septembrie 1789), în urma cărei victorii a fost ridicat la gradul de generalissim şi distins cu titlul de "conte de Râmnic" ("Rimniţki grar'). În aceste lupte, un rol strălucit l-au jucat voluntarii români, printre care s-au distins căpitanii Ion Udre şi Pavel Vizirean şi praporcicii Hudache Popescu şi Mihalache Arsenie. Comandantul lor, maiorul Skobelevski a fost citat de mai multe ori pe Ordinul de zi. După mărturia lui Suvorov, din cele 31 de steaguri cucerite după înfrângerea marelui vizir, cinci au fost luate de voluntarii români. În 31 decembrie 1790 Suvorov a cucerit Ismailul si a trecut toată garnizoana prin ascuţişul sabiei; din toată prada nu şi-a luat decât un cal. A reprimat revolta polonezilor, intrând victorios în Varsovia (9 noiembrie 1794). Ţarina l-a ridicat la gradul de feldmareşal, i-a acordat titlul de print si i-a dăruit un baston de comandant în aur si o coroană de stejar împodobită cu diamante, în valoare de 60000 de ruble. Sub domnia lui Pavel I (1796-1801) a căzut în dizgraţie şi a fost decăzut din rang. În 1798 i-a fost interzisă intrarea în Moscova. Participă la luptele din Alpi, ajunge în Italia, obținând victorii asupra trupelor franceze la Trebia (17 - 19 iunie 1799), Novi (15 august), dar este învins şi oprit în Elveţia, la Ziirich (25 - 27 septembrie 1799). A murit în 1800 retras la mosiile sale din Lituania. Suvorov este faimos pentru manualul său de tactică militară „Știința victoriei”. Au rămas celebre maximele sale: "Instruiește-te din greu, luptă ușor – Тяжело в учении, легко в бою" și "Glonțul e un prost, baioneta este de treabă – Пуля дура, штык молодец". Lui Suvorov i-a rămas un fiu - Nicolae - care a ajuns aghiotant al ţarului Aleksandr I Pavlovici (1801-1825) şi care în 1820 a murit în apele umflate ale Râmnicului, fiind înmormântat în Biserica Domnească din Râmnicu Sărat. Suvorov a rămas pentru ruşi în galeria marilor personalităţi militare, fiind apreciat, deopotrivă, atât de ţarii ruşi, cât şi de Stalin.
Initiativa ridicării unui monument lui Suvorov apartine Societăţii Istorice Militare Ruse. Tarul Nicolae II Aleksandrovici (1894-1917) a intervenit pe lângă regele Carol I spre a-i permite să ridice monumentul pe locul unde s-a desfăşurat bătălia de la Vadul Râmnic. Locul amplasării a fost ales pe malul drept al Râmnei, în amonte, pe un bot de deal situat la 200 metri vest de calea ferată Bucuresti - Iasi si 200 metri nord de soseaua cornunală Plainesti - Mărtinesti. Formalităţile legale s-au declanşat în iunie 1911 . Monumentul a costat 120000 de ruble. Statuia a fost executată de sculptorul B. W. Edwards din Odessa. Mărimea calului şi călăreţului erau cele naturale. Statuia a fost montată pe un soclu de granit roşu de Finlanda ce era înconjurat de trei basoreliefuri în bronz, pe frontispiciul şi lateralele stângă şi dreaptă, iar pe latura nordică se afla o cruce în relief cât înălţimea soclului. Statuia îl prezenta pe Suvorov călare pe un cal de stepă îngenuncheat pe picioarele din spate, ca oprit dintr-un galop. Suvorov era prezentat cu bicomul în mână rostind: "Să ne ajute Dumnezeu vitejilor. Ura!" Monumentul avea dimensiuni impresionante: lungime - 8 metri, înălţime - 5,20 metri, lăţime - 7,25 metri. Era încadrat de un grilaj de fier forjat, executat cu un rafinament artistic deosebit având în jur o bordură de beton cu răzoare de flori. După inscripţia de pe medalionul bătut cu ocazia inaugurării i s-a mai spus şi "Monumentul contelui A.V. Suvorov de Râmnic". Inaugurarea propriu-zisă s-a făcut în faţa unui numeros public şi în prezenţa unei Comisii Militare ruse şi române, la 3 noiembrie 1913 . Au participat şi Alexandru Vlahuţă, 1. L. Caragiale şi fiul său Mateiu I Caragiale care au fost propuşi de generalul rus Arseniev - însărcinat pe lângă delegaţia rusă de la Bucureşti - spre a fi decoraţi. În 1916, ruşii au demontat statuia şi basoreliefurile şi le-au transportat în Rusia. Au fost remontate la Odessa, iar mai târziu la Ismail (localitate unde Suvorov învinsese pe turci) unde se află şi în prezent.
În anul 1959, a fost ridicat o copie a monumentului în centrul comunei Dumbrăveni, la intersecția DN2 (E85) cu drumul județean Dumitrești-Bogza. Noua statuie este opera sculptorului Marius Butunoiu. Între cele două monumente se constată diferenţe vizibile (picioarele calului sau mâna dreaptă a călăreţului).
***
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2015/01/savona-italia.html
Vizualizări: 2
-->
Răspunsuri
O medalie în memoria aceluiași personaj