Mănăstirea Clocociov este o manastire ortodoxă de călugărițe, cu statut de monument istoric, din judetul Olt ce este închinată Sfinților Arhangheli Mihail si Gavriil. Din gara Slatina, se ia autobuzul, până la spitalul central, iar mai apoi se porneste pe Strada Basarabilor, până la mănăstire. Ea se numără printre cele mai vechi manastiri din tara, inceputurile acesteia pierzandu-le de-a lungul vremii. Nici macar pisania vechii biserici nu s-a pastrat, aceasta fiind initial din lemn sau distrugandu-se prin vitregiile vremii. Drept aceea, nici anul zidirii, nici ctitorii de la Clocociov nu sunt stiuti cu exactitate. Cu toate acestea, unele documente, precum si o fresca pastrata in manastire, il numesc drept ctitor pe voievodul muntean Mihai Viteazu (1593-1601). Dupa anul 1628, cladirile manastirii incep sa aibe de suferit, indreptarea acestora facandu-se din mila si dragostea de Dumnezeu a domnitorului Matei Basarab (1632-1654). Mănăstirea a fost reclădită de vel aga Dinicu Buicescu și zidită în anul 1645. Încărcată din belșug de istorie, Mănăstirea Clocociov apare în peisajul orașului Slatina nu după mult timp de la prima lui atestare în anul 1368, devenind mai apoi un adevărat simbol al ținutului, prin viața autentică pe care o duceau viețuitorii acesteia și prin daniile numeroase pe care le primea de la domnitorii Țării Românești. Tradiția spune că domnitorul Matei Basarab urmărit fiind de turci, s-a ascuns în scorbura unui soc din Clocociovul păduros. Scăpând de urmăritori, drept recunoștință a hotărât să ridice o mănăstire, căreia de-a lungul domniei i-a închinat multe moșii. Între secolele XVII-XVIII mănăstirea era cunoscută prin proprietățile și veniturile de care dispunea, fiind închinată de către domnitorul Alexandru Coconul către Mănăstirea Cutlumu din Muntele Athos.
Începând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, dar mai ales după secularizarea averilor mănăstirești complexul a suferit multe avarii, ca urmare a jafurilor, a primului război mondial și a cutremurelor din secolele XIX și XX, care au dus la totala sa degradare. În primăvara anului 1976, stabilindu-se aici Ieromonahul Visarion Coman și câteva monahii de la Mănăstirea Sucevișa, străvechea ctitorie Clocociov, aflată în paragină, fără turle, cu soclul plin de igrasie și pereții adânc fisurați, a intrat într-o nouă fază de viață. Cutremurul din 1977 lăsând urme adânci, s-a simțit nevoia unei restaurări totale între anii 1980-1981, restaurare ce s-a făcut pe cheltuiala Episcopiei Râmnicului și prin osteneala maicii starețe Mihaela Tamaș. Tot atunci au fost refăcute din zid și acoperite cu tablă de aramă cele trei turle dispărute în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Biserica a fost acoperită și ea tot cu tablă de aramă, iar temelia consolidată cu o nouă centură de beton. Vechea stăreție s-a reconstruit și a fost acoperită cu tablă din aluminiu. S-au refăcut și vechile pivnițe, a fost restaurată clopotnița, s-a consolidat zidul din incintă și s-au construit și alte clădiri noi, necesare vieții mânăstirești. Mânăstirea păstrează parțial zidul de incintă, înalt, cu masivi contraforți pe laturi, ce imprimă complexului un caracter de fortăreață. Clopotnița este o construcție formată din două nivele: parterul, flancat în interior de două nișe în grosimea zidului, și turnul hexagonal cu deschideri arcuite, în interiorul cărora se află clopotele. Pe fațada principală, o decorație în zimți din cărămidă conturează deschiderea semicirculară a porții, unde este pictată icoana hramului – Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. Aceeași decorație se continuă și pe celelalte fețe ale turnului, ca și în jurul deschizăturilor de pe tambur. Biserica a fost construită în plan triconic, cu pridvor deschis, având arcade rotunjite pe stâlpi circulari, groși. Aici, un frumos chenar sculptat în piatră, ce împodobește pisania de la 1645, decorează intrarea în interior. Ușa de la intrare, stranele, catapeteasma și restul de mobilier sunt din lemn frumos sculptat. Pictura însă este nouă, realizată în anul 1937 de către pictorul Nicolae Pană, care a zugrăvit interiorul și o parte din pridvor. Din vechea pictură se mai păstrează în pronaos tabloul votiv, remarcabil portret de grup, cu portretele ctitorilor și ale descendenților lor direcți. Repictarea s-a făcut cu ajutorul Episcopului Nichita Duma, sprijinit de domnii Milcoveanu și P. Protopopescu, acțiune ce a și avut ca finalitate redeschiderea mănăstirii. În incintă s-a amenajat și un muzeu, cu o importantă colecție de artă veche românească, cuprinzând icoane, piese de artă decorativă (în special argintării, broderii, țesături și sculpturi în lemn), și cărți cu ilustrații gravate în lemn, executate în cele mai cunoscute tipografii din țară de renumiți artiști români. Conservate bine, ele constituie o colecție de o importantă valoare istorică și culturală, evocând diferite momente din trecutul mănăstirii, precum și o îndelungată și intensă activitate creatoare din domeniul artelor decorative.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2015/04/bergen-op-zoom-olanda.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri