Halmeu este una dintre cele mai vechi localităţi din fostul comitat Ugocea. Prima menţiune a denumirii satului datează încă din 1217, în Registrul de la Oradea, când patru localnici sunt supuşi probei fierului. Biserica evanghelică reformată din localitatea sătmăreană Halmeu este un impunător lăcaș de cult, cu statut de monument istoric, menţionată pentru prima dată în 1322, în registrul de dijme papale. Data exactă a construcţiei edificiului de cult rămâne necunoscută, dar, potrivit inscripţiei cu anul 1417 de pe tabernacol, aceasta trebuia să fie gata la începutul secolului al XV-lea. Inițial lăcașul de cult a aparșinut romano catolicilor dar odată cu reforma a trecut în posesia reformaților. Clădirea păstrează de fapt forma medievală, deşi a suferit mai multe transformări de-a lungul secolelor. Sanctuarul se închide cu trei laturi ale unui octogon, bolţile sunt prevăzute cu nervuri, iar in exterior zidurile sunt sprijinite de contraforturi. Una dintre consolele care sprijină bolţile din sanctuar este decorată cu o sculptură reprezentând un cap de om. În 1958 s-a descoperit ancadramentul uşii de intrare în fosta sacristie, tabernacolul şi, pe latura sudică, scaunul preotului. A fost dezvelită o nişă şi pe latura nordică a arcului de triumf. Tavanul navei a fost iniţial plat, însă a fost înlocuit cu o reţea de bolţi de inspiraţie gotică, din lemn în anul 1858, când turnul din lemn adosat faţadei dinspre vest a fost înlocuit cu unul din piatră. Cu această ocazie nava a fost alungită, însă vechea uşă gotică a fost refolosită. Turnul nou de piatră a fost ridicat între anii 1858-1863, perioadă în care a fost demolată și sacristia. Orga a fost construită în 1901 de Kerékgyártó István. Turnul este construit în stil neogotic, octogonal în partea superioară. Nava bisericii are tavan boltit cu nervuri, care se termină în console decorate. În locul unei console se vede o figură grotescă a unui bărbat. În cripta bisericii, realizată în secolul al XVIII-lea, există mormintele familiilor care au finanţat reconstruirea bisericii după invazia tătarilor din 1717. Aici este înmormântată Szegedi Erzsébet cu cei 7 fii.Coroana amvonului datează din perioada barocului târziu. În cimitirul din jurul bisericii se păstrează încă pietre de mormânt datând din perioada modernă, realizate din piatră profilată. Cele două clopote datează din 1928, respectiv 1861.
https://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2018/12/bois-de-lessines-belgia.html
-->
Răspunsuri