Biserica romano-catolică din localitatea Șandra, județul Timiș este cea mai veche și mai înaltă clădire a localității, care domină maiestuos împrejurimile. Chiar din centru satului biserica se înalță spre cer prin cele două turnuri baroce. Biserica s-a ridicat in anul 1833, imprejurul unei cruci infipte in pamant in locul in care, mai apoi, in constructia deja ridicata va sclipi discret, mai bine de 180 de ani, luminita, numita ”Lampa vesnica”, din fata altarului. Sfintirea bisericii a avut loc in 1836, fiind dedicata Sfantului Papa Martir Alexandru, sarbatorit anual la data de 3 mai, zi in care de drept este Hramul bisericii.Ridicarea bisericii are stransa legatura cu nasterea localitatii Sandra. In data de 1 ianuarie 1833, episcopul Alexander Alagovici, de la Episcopia Zagreb, accepta rugamintile mai multor oameni nevoiasi catolici de origine germana din satele vecine Pakat-ului, pasunea pe care azi este Sandra, care nu aveau un loc de casa, si le permite intemeierea unei asezari. Aceasta primeste numele de Alexandria, in germana Alexanderhausen, in maghiara Sandorhaza iar in romana Sandra. Stema episcopului Alexander Alagovici se poate vedea, pana in ziua de azi, pe fatada bisericii, intre cele doua turnuri, sub forma unei palarii episcopale cu franjuri peste insemnele sale. La cei 180 de ani ai sai, Biserica Catolica Sandra sta inca in picioare, solemnă si venerabila ca o regina, dar este bolnava si trista pe dinauntru. In ultimii 70 de ani, peste comunitatea locala, aproape toata germana, a trecut tavalugul razboiului, al deportarilor de cinci ani in Rusia si alti cinci in Baragan,confiscarea pamantului si caselor, colectivizarea, persecutarea credinciosilor de regimul comunist, in special a catolicilor, fuga treptata din tara si apoi emigrarea aproape totala au redus la minimum numarul credinciosilor. Cei care au ramas nu au avut puterea de a ingriji lacasul. Din tavan ploua in multe locuri, lemnaria acoperisului e slabita, zidurile sunt pline de igrasie. Compania de drumuri a realizat arcul de 100 de metri de sosea in jurul bisericii, dar inclinarea acestuia dirijeaza apa, in lipsa unui sant colector, spre fundatia bisericii. Urmarea este ca apa iese printre lespezi. Sandra nu poate fi imaginata fara biserica aceasta, care reprezinta emblema localitatii. Soarta bisericii este in atentia autoritatilor locale. Într-adevar, biserica se degradeaza din multe, multe motive. Nu putem fi indiferenti la aceasta, deoarece pentru Sandra, biserica este un simbol. Insa este nevoie de foarte multi bani pentru reabilitare, bani pe care bugetul local nu ii are. În strategia de dezvoltare a comunei s-a prevazut realizarea unui proiect transfrontalier prin care sa fie accesata suma de 150000 de euro, din fonduri europene si care vor fi alocati renovarii bisericii.
Șandra este o comună din județul Timiș, care include și satul Uihei, fiind situată în vestul județului la 32 kilometri de Timișoara. Comuna este traversată de drumul național DN6 (Timișoara – Cenad) și calea ferată pe aceiași relație, având gară proprie. În 1893 din anul 2011 comuna număra 2882 locuitori, în creștere satul primește drept să țină un tîrg săptămînal. În 1929 se inființează brigada voluntară de pompieri. În 1933 se inaugurează in centrul satului monumentul eroilor din primul război mondial. La recensământul față de recensământul anterior (anul 2002 – 2782 locuitori) dintre care: români – 94,69% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei timișene Șandra, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 85,18%, romano catolici – 1,11%, penticostali – 9,22% și restul – nedeclarată sau altă religie.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/01/istoria-jocurilor-olimpice-3.html
-->
Răspunsuri