Biserica unitariană fortificată din comuna Dârjiu, județul Harghita, este un monument istoric și de arhitectură din secolele XIII-XIV, una din cele șase biserici fortificate din Transilvania incluse în anul 1999 pe lista UNESCO a patrimoniul cultural mondial. Biserica este una din cele mai importante biserici fortificate secuiești, ea fiind prezentă în toate referințele unor astfel de monumente din Transilvania datorită picturilor murale (în mare parte distruse) din interiorul bisericii, dar și arhitecturii fortificațiilor ce o înconjoară. Biserica are la bază o veche bazilică romană ale căror elemente datează din secolul al XIII-lea. Ridicarea edificiului actual a început în secolul al XIV-lea și terminat în secolul al XV-lea, fortificațiile fiind înălțate în secolul al XVI-lea, având în componența lor cinci bastioane, turnuri de clopote și ziduri de apărare din piatră. Biserica a dobândit forma actuală în secolul al XV-lea, cu ocazia unei extinderi în stil gotic. Deosebit de valoroase sunt frescele care reprezintă legenda sfântului Ladislau în care apare și imaginea unui războinic migrator cuman. Legenda se referă la Bătălia de la Chiraleș din anul 1064. Aceste picturi murale au fost acoperite cu ocazia Reformei și au fost redescoperite în secolul al XIX-lea. Interiorul fortificației are o suprafață de 1852 metri pătrați, biserica aflându-se în mijlocul ei. Biserica prezintă o amprentă dreptunghiulară de 7,25 metri pe 28 metri, cu o înălțime medie de 15 metri, punctul cel mai înalt având 20 de metri. Conform unei inscripții existente pe o țiglă a acoperișului fortificației, cea mai veche renovare a lui a fost făcută în anul 1760. Zidul de protecției are circa 5 metri înălțime. Fortificația a fost terminată în anul 1530, ea având înglobată în structură spații de depozitare folosite de locuitorii satului, cum ar fi camere de provizii, de cereale și renumita slănină care are rezervat un turn din fortificație. Turnul bisericii, care se aflã la sud de biserica propriu–zisă este cea mai veche parte componentã a sistemului de fortificatii. Zidul bisericii slujea și ca apărare împotriva atacurilor otomane, însă nu este la fel de înalt ca cel al bisericilor fortificate săsești, deoarece satul în sine este amplasat la o înãltime destul de ridicatã. Zidul are douã porti, astfel ca turcii intrati pe prima poartã si rãmasi blocati în incinta cetãtii sã poata fi arsi cu smoalã fierbinte. Sãtenii îsi tin si acum cerealele în hambarele aflate în cetate, iar slãnina si suncile se pãstreazã în bastioanele cetãtii. Cerealele se pot lua acasã în fiecare dimineatã, iar slãnina doar o singurã datã pe sãptâmãna.
Reconstruirea gotică a fost urmată, în secolul al XIV-lea, de o înălțare a șarpantei bisericii și de construirea unor creneluri în formă de gaură de cheie, precum și a unui coridor de apărare, prevăzut cu deschizături pentru turnarea smoalei. Folosite în mod frecvent și în cazul bisericilor săsești, aceste deschizături au pe lângă rolul lor de apărare și un rol decorativ, ele sprijinindu-se parțial pe contraforturiel bisericii, iar parțial pe consolele articulate prin brâuri. Masa de liturghie pictată datează din anul 1867. Panourile frontale pictate ale băncilor din navă și de pe galeria pe care este situată orga, au fost montate ulterior și sunt creații contemporane. O valoare aparte o reprezintă inscripțiile din secolele XVII-XVIII ce marchează lucrările de reconstrucție și renovare: în urma restaurării, pe galeria orgii se pot vedea două inscripții de dimensiuni mari, suprapuse, iar pe suprafețele tencuite ale bastioanelor se găsesc alte inscripții. Cel mai valoros tezaur artistic al bisericii din Dârjiu este pictura murală medievală, restaurată de curând. Elementul cel mai spectaculos îl constituie imaginile din partea superioară a zidului nordic, reprezentând legenda Sfântului Ladislau, o legendă foarte răspândită în a doua parte a Evului Mediu pe teritoriul Regatului Ungariei, temă utilizată și în arta religioasă transilvană. Pe baza inscripțiilor de pe frescele aflate pe pereții sudici ai bisericii, pictura murală de la Dârjiu datează din anul 1419, inscripția specificând și numele persoanei care a comandat-o: magisterul Paul, fiul lui István Ungi
Dârjiu, mai demult Dârj, în limba maghiară - Székelyderzs, colocvial - Derzs este o comună din județul Harghita, care include și satul Mujina. Prima atestare documentară a satului datează din anul 1274. La recensământul din anul 2011 comuna număra 1036 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (2002 – 1177 locuitori), dintre care: români – 1,35%, maghiari – 91,5%, romi – 5,69% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei harghitene Dârjiu, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 1,83%, romano catolici – 7,33%, reformați – 20,46%, unitarieni – 60,61% și restul – nedeclarată sau altă religie.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/01/tableta-cu-stiri-neconventionale-70.html
-->
Răspunsuri