Castelul de apă din municipiul Drobeta Turnu Severin este un monument istoric aflat în Piața castelului de apă, proiectat de arhitectul Elie Radu și construit între anii 1912 – 1913. Alături de Piciorul Podului lui Traian şi de ruinele Cetăţii Severinului, castelul construit în stil medieval este un simbol al frumosului oraş de la Dunăre. Proiectul Castelului de Apă din Drobeta a fost aprobat de Consiliul Comunal, la 10 iunie 1910, după planurile inginerului Elie Radu. Castelul avea să fie amplasat la cea mai înaltă cotă din oraş, la 104 metri altitudine pentru o distribuţie avantajoasă a apei în toate zonele oraşului. Primarul Sabin Popescu a dispus creionarea unui proiect, nu i-a plăcut şi a refuzat oferta arhitecţilor de aici, care era o clădire cu parter şi cu etaj şi a cerut o construcţie simbol pentru oraşul de la Dunăre. În această împrejurare s-a apelat la serviciile inginerului arhitect Elie Radu din Bucureşti, care a gândit proiectul aşa cum arată astăzi. Ceea ce este important este faptul că proiectul a fost contrasemnat şi aprobat de un alt titan în construcţii, și anume Anghel Saligny. Castelul a fost gata în 1913 şi inaugurat un an mai târziu, când s-a pus în funcţiune întregul sistem de alimentare cu apă a oraşului. La deschidere au participat primul ministru I.I.C.Brătianu, miniştrii Al. Constantinescu şi V.Gh. Mortun, episcopul Ghenadie al Râmnicului- Noului Severin şi a oficialităţilor locale. Castelul de apă înalt de 27 de metri înălţime era cea mai înaltă construcţie din Drobeta. Construcţia a fost plătită dintr-un credit contractat de primărie la Casa Creditului Comunal şi Judeţean. Întreg sistemul avea o staţie de captare în amonte de oraş, uzina de apă care făcea decantarea, filtrarea şi sterilizarea şi, nu în ultimul rând, castelul de apă, prevăzut să facă distribuirea. El a fost proiectat astfel încât să fie ridicat din beton armat şi organizat în interior cu două rezervoare suprapuse. Capacitatea lor era de 1025 de metri cubi. Apa era scoasă din Dunăre prin sorburi foarte puternice, transportată sub presiune pe dealurile din vest unde era uzina de apă. Acolo era tratată chimic şi bacteriologic şi ozonată şi repompată în doi cilindrii uriaşi din interiorul castelului şi apoi dirijată prin cădere în sute de conducte mai mari sau mai mici în licee, şcoli, spitale, cazărmi militare, locuinţe, în industria care se dezvolta extrem de rapid la acea vreme. Construcţia a trecut prin două războaie mondiale, fără urmări asupra imobilului. În timpul Primului Război Mondial, castelul a fost folosit de armata germană ca punct de observaţie, fiind cea mai înaltă construcţie de la acea vreme. Şi în timpul celui de-al doilea război mondial, în cupola superioară erau oameni care ţineau legătura cu comandantul escadrilei aflată deasupra Severinului şi direcţionau locurile pentru a fi bombardate. Odată cu trecerea timpului, oraşul şi-a continuat dezvoltarea, bazinele de decantare din Castel au devenit insuficiente şi s-a pus problema construirii unui al treilea bazin. Acesta se realizează în anul 1964 şi este amplasat în spaţiul podului peste ultimul planşeu de beton al construcţiei. În 1980, construcţia îşi pierde utilitatea şi este destinată atelierelor şi birourilor firmei ce furnizează apa potabilă în Drobeta Turnu Severin. Primăria municipiului Turnu Severin a reuşit cu fonduri europene în valoare de 1 milion de euro să schimbe faţa castelului de apă şi să-i dea o nouă utilitate. Astfel, în centrul urbei de la Dunăre, chiar la kilometrul zero putem spune, se înaltă monumentala construcţie care găzduieşte acum un centru cultural şi de informare a turiştilor, Castelul Artelor, care din 2013 încoace a fost vizitat de peste 60000 de turişti.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/01/auderghem-belgia.html
-->
Răspunsuri