Conform testamentului din anul 1599 al lui Kálnoky Bálint, în a doua jumătate a secolului al XVI-a, în locul castelului care face subiectul prezentării era o casă de piatră, construită de el și soția lui, Petki Anna. Casa s-a ruinat rapid, deoarece a fost atacată de voievodul Mihai Viteazu. Clădirea probabil că nici nu a fost refăcută, deoarece din notarea lui Kálnoky István din anul 1646, reiese că acolo exista o casă în ruine împrejurată cu un gard de piatră. În urma atacurilor turco-tătare din perioada 1658 - 1661, soarta conacului a fost pecetluită. Reînnoirea și extinderea conacului este meritul lui Kálnoky Sámuel. El a executat construcții în Valea Crișului la sfârșitul anilor 1660. Groful Kálnoky Antal s-a îngrijit ca materialul de construcții să fie folosit în construirea castelului cu plan de bază pătrat și cu o curte interioară. Întreținerea conacului renascentist, etajat, a fost încetată spre sfârșitul secolului al XVIII-a. A fost demolat în mijlocul secolului al XIX-a. Alte lucrări mari și modificări spectaculoase au avut loc în secolul al XIX-a. În mijlocul secolului, sub domnia grofilor Kálnoky Pál și Kálnoky Félix, o parte din clădirile ruinate au fost demolate, iar restul au fost renovate, modificate. Fațadele vizibile astăzi au fost făcute cel mai probabil spre sfârșitul secolului al XIX-a, atunci când s-au adăugat două părți noi, înguste la partea de est a clădirii. Conform textelor din secolul al XVIII-a, castelul a fost odinioară înconjurat de un parc splendid, cu copaci centenari, case cu flori, heleșteuri, fântâne arteziene și alei ornamentate. După naționalizare însă, castelul a început să se prăpădească. Din mobilier n-a rămas aproape nimic, încăperile aripii nordice au fost modificate, o parte a fost transformată într-o moară. Sălile au fost folosite ulterior ca birouri, depozite și ateliere. Astfel, starea clădirii s-a deteriorat din ce în ce mai mult, fațada s-a prăpădit și numai câteva urme au rămas din grădina și parcul amenajat.
Castelul renascentist de odinoară, cu două etaje, cu plan de bază în formă de L, cu bârne sculptate brodat, plafon din scânduri pictate și cu sobe smălțuite, a avut și un turn deasupra porții de intrare, înconjurată de un zid de piatră drept măsură de siguranță. Părțile clădirii reconstruite extinse de Kálnoky Sámuel au fost extinse și mai departe în secolul al XVIII-lea. Odată cu ridicarea clădirilor auxiliare din partea sudică, respectiv construirea zidurilor de dimensiuni mari pe partea estică, pe parcursul secolului al XVIII-a, ansamblul de clădiri a căpătat o formă pătrată. Ansamblul patrulateral cu curte interioară era înconjurată și de o curte îngrădită, a cărui intrare pe fața vestică era păzită de o clădire de portar. Clădirea a reintrat în posesia membrilor familiei Kálnoky la sfârșitul anilor 1990 și atunci a început cercetarea acestuia. Astăzi Castelul Kalnoky este în renovare.
Valea Crișului, în limba maghiară – Sepsikőröspatak, este o comună din județul Covasna, care include și satul Câlnic. Comuna Valea Crișului este situată pe valea pârâului Criș, la o altitudine de 590 metri pe drumul județean 121A, Moacșa – Ghidfalău – Aita Medie. Prima atestare documentară a comnmunei datează din anul 1332. La recensământul din anul 2011 comuna număra 2307 locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2002 – 2175 locuitori), dintre care: români – 1,04%, maghiari – 92,58% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei covăsnene Valea Crișului astăzi se prezintă aproximativ astfel: romano catolici – 56,52%, reformați - 21,23%, unitarieni – 12,57% și restul – nedeclarată sau altă religie. Obiectivele turistice ale comunei sunt: Biserica reformată construită în anul 1820, Biserica unitariană, Castelul Kalnoky și Școala Kalnoky Ludmila construită în anul 1891.
***
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2015/03/artstetten-austria.html
-->
Răspunsuri