Castelul Mikes este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Zăbala, comuna Zăbala, format din Castelul propriu-zis, azi locuință și parcul înconjurător (30 hectare, cel mai mare din judeţ şi unul din cele mai mari din această parte a Transilvaniei). La mai puțin de 10 kilometri de Covasna, conacul care a aparținut unor nobili maghiari și-a recăpătat mândria, dupa ce a fost aproape jumătate de secol uitat.
Castelul a fost revendicat și câștigat de doi nepoți, descendenți ai nobilului maghiar Mekeș, stabiliți în Austria. La momentul dobândirii castelului (anul 2002) în castelul în care altă dată se perindau elitele, a găsit un sanatoriu cu 800 de pacienți și 80 de angajați. Cei doi nepoți au început renovarea domeniului deși statul mai folosea încă unele clădiri. În anul 2005 spitalul cu tot cu pacienți și angajați s-a mutat la Târgu Secuiesc, nemaiexistând piedici în renovarea castelului.
Prima reşedinţă a familiei Mikes a fost construită aici în secolul al XV-lea. Domeniul a avut diferite întrebuințari şi a trecut prin mai multe schimbări. Cele mai importante, până astăzi, rămân cele din 1857, atunci când clădirea a fost extinsă și redecorată, şi din 1900, când s-a construit „Casa motorului”, de fapt un generator de curent electric.
Ultimul proprietar al complexului a fost Mikes Armin. În 1948, castelul a trecut în proprietatea statului. În anul 1949 aici s-a amenajat o casă de odihnă pentru lucrătorii ziarului ,Scânteia". În anul 1951, U.G.S.R. a preluat castelul pentru organizarea de tabere internationale pioniereşti. Din anul 1956 aici a funcţionat un preventoriu T.B.C. pentru copii. Întreagul domeniu se desfăşoară pe o pantă orientată spre sud-vest, iar accesul în incintă se face dinspre sud-vest, unde terenul este aproape orizontal. Pe domeniu există un lac cu debarcader iar malurile sunt pline de conifere și sălcii.
Domeniul a fost declarat rezervație naturală deoarece aici sunt arbori mai bătrâni de un secol. Parcul de la Zăbala mai păstrează câteva piese de mobilier de la începutul secolului al XX-lea, la care s-au mai adăugat altele prin anii '50, cu ocazia unor reamenajări ale parcului. La intersecţia unor alei, în centrul unor compoziţii florale se puneau vase decorative din ceramică, piatră sau beton şi ceasuri solare. Acestea din urmă erau alcătuite dintr-un picior din piatră sculptată in chip de coloane din arhitectura clasică.
Din mobilierul vechi al castelului, nu se mai păstrează decât două sobe montate in perioada clasicistă şi care poartă două blazoane ale familiilor proprietare. De altfel, aceste blazoane se întâlnesc şi pe faţada corpului de la intrare, deasupra cornişei, intr-un medalion semicircular. Castelul din Zabala este unul dintre puţinele domenii istorice în care mai traiesc chiar urmaşii familiei care l-au clădit.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/03/artstetten-austria.html
-->
Răspunsuri