Cetatea Callatis, (Mangalia de astăzi), reprezintă o fostă colonie întemeiată cu peste 25 de secole în urmă de negustorii şi navigatorii greci, atraşi de pozitia favorabilă şi de schimbul avantajos cu băștinaşii geţi. Colonia a fost fondată pe locul unei aşezări getice cunoscută sub numele de Acervetis sau Cerbatis, pe un teren fertil aflat în vecinătatea mării şi a unui lac cu apă dulce, actualul lac Mangalia.
Fie că s‑a numit Cerbatis sau Acervatis, Callatis, Pangalia, Mankalia sau Mangalia, poziţionarea geografică a acestui loc l‑a aşezat întotdeauna în mijlocul istoriei. A devenit cea mai veche aşezare cunoscută din ţară, fiind în acelaşi timp teatrul unor evenimente politice, sociale şi economice deosebit de importante, care au generat în decursul timpului schimbarea identităţii, fără a afecta însă esenţa locului: un pic din strălucirea greacă, un pic din veselia slavă, un pic din tăria spiritului turcesc şi un strop din profundă înţelepciune românească, asociată cu sentimentul introspecţiei. Un curcubeu unic pe cerul balcanic, în care fiecare culoare este bine individualizată, însă inseparabile, în fapt.
Primii care s‑au stabilit aici au fost tracii, întemeind aşezarea cunoscută sub numele de Acervatis sau Cerbatis. Pe locul fostei aşezări trace, grecii acostaţi aici vor construi cetatea care avea să rămână în istorie sub numele de Callatis, faimoasă pentru prosperitatea sa materială şi spirituală, dar şi pentru faimoşii cărturari pe care i‑a adăpostit între zidurile ei.Spre deosebire de celelalte două cetăţi, Tomis şi Histria, colonii milesiene, preponderent comerciale şi democratice, Callatis a fost singura colonie doriană, practicând agricultură şi un sistem de conducere mai degrabă oligarhic, decât democratic, unde puterea era deţinută doar de câteva familii. Chiar şi aşa, Callatis-ul a cunoscut într-un timp foarte scurt succesul. Cultură cerealelor şi comerţul maritim au fost două dintre sursele care au asigurat cetăţii un izvor nesecat de bogăţie. Invazia avarilor de la sfârșitul secolului al V-lea D.Hr., a pus capăt definitiv uneia dintre cele mai frumoase și mai prospere cetăți de la Pontul Euxin. Puternica cetate a devenit o simplă așezare portuară care și-a păstrat pentru multă vreme aspectul părăsit.
Menționarea pe o hartă din Pisa (secolul al XII-lea) reînvie așezarea sub numele Pangalia sau Pancalia, echivalentul în greacă bizantină pentru Callatis, tradus “cea frumoasă”. Două secole mai târziu călătorul francez Walerand de Wawrin pomenește de un port – Panguala – construit pe locul fostei cetăți Callatis. Prima menționare a așezării sub numele Mankalia parvine de la Paolo Giorgi (anul 1593). Exploratorul turc Evlia Celebi vorbește despre Mankalia ca despre unul dintre cele mai amri porturi din Dobrogea (secolul al XVII-lea). Singurul papirus din România și cel mai vechi din Europa (secolul al IV-lea Î.Hr.) a fost descoperit la Mangalia în anul 1959. Callatis este singura colonie dorică de pe țărmul Pontului Euxin. Atât zidurile de incintă cât și ruinele edificiului roman se pot vedea în apropierea falezei orașului. Fostul port al cetății este acoperit în prezent de apele mării fiind localizat la sud de actualul port.
Primele monede bătute aici datează din jurul anul 300 Î.Hr. Ele erau confecționate din argint și aveau reprezentate, pe o parte capul lui Heracles (zeu roman), iar pe cealaltă parte simbolurile orașului: tolba, arcul, măciuca și spicul de grâu.
***
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2013/04/lumea-bancnotelor-lumii-162.html
-->
Răspunsuri