Cetatea Ciceului se numără printre cele mai încărcate de istorie ruine din Bistriţa-Năsăud. Din păcate, până la cetate se poate ajunge doar cu maşini de teren. Acest lucru se va schimba anul acesta, drumul urmând să fie reabilitat cu ajutorul fondurilor europene. Cetatea Ciceului, situată în comuna Ciceu Mihăieşti, este atestată documentar pentru prima dată în anul 1304. Cetatea este donată în anul 1475 de către Regele Ungariei Matei Corvin domnitorului Moldovei, Ştefan cel Mare, în urma acordului de pace dintre cei doi. Acesta transformă cetatea într-una dintre cele mai puternice şi bine fortificate din Transilvania. În anul 1538, în Cetatea Ciceului se refugiază domnitorul Petru Rareş, după îndepărtarea sa de pe tronul Moldovei de către turci. Domnitorul Moldovei, Petru Rareş nu scapă nici în Bistriţa-Năsăud de duşmani, voievodul Ioan Zapolya cucerind cetatea în anul 1540. Revenind pe tronul Moldovei, Petru Rareş intenţionează să recupereze cetatea, însă, Dieta Transivană, preventiv, decide demolarea acesteia în anul 1544. Încărcătura istorică a cetăţii este completată cu succes de poveştile şi legendele ce circulă prin părţile locului. Una dintre ele spune că soţia domnitorului Petru Rareş a ajuns la cetate înaintea acestuia şi a ascuns comorile şi bogăţiile familiei într-una din peşterile din apropiere. Peştera în cauză permite accesul muritorilor doar în ziua de Sânziene sau de Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul din 24 iunie. Nimeni însă nu a cutezat să pornească în căutarea comorilor domnitorului, umblând vorba că cel care intră în peşteră nu se mai întoarce. În zonă există 7 peşteri, însă nu se ştie exact în care dintre ele ar fi ascuns soţia lui Petru Rareş comorile. Ruinele, deși clasate ca monument istoric sunt astăzi în stare de distrugere avansată și elementele care se mai păstrează nu permit cronologizarea.Unul dintre turnurile care au rezistat până azi prezintă pe latura de nord o fereastră gotică. Totuși, ipoteza unei funcții de locuință este pusă sub semnul întrebării, turnul fiind umplut și neprezentând urme ale unei intervenții ulterioare anului 1866. Cel de-al doilea turn are în realitate o poziție diferită față de cea din gravură, el fiind suspendat deasupra prăpăstiei, la 4 metri distanță de cel dintâi. În partea de sud a cetății se mai păstrează două mostre de zid, iar la nord-est se disting urme ale șanțului de apărare, cu o deschidere de 3-5 metri, precum și a valului de pământ ridicat în fața acestuia. Un zid pornea probabil din partea de nord-est a cetății, până în partea de nord-vest, unde se înfigea în dealul Măgura. Acesta din urmă este legat de dealul cetății printr-o șa îngustă și contribuia la apărarea edificiului dinspre vest. Grosimea probabilă a curtinelor era între 1,3 - 4 metri. În ansamblu, construcția punea excelent în valoare un sistem de apărare natural, fiind foarte dificil de cucerit. Aşezată pe dealul Ciceul Spânzului de lângă Ciceu Mihăiesti, cetatea a fost construită cu ziduri masive din piatră vulcanică, având drept scop apărarea împotriva năvălirii tătarilor. Din falnica cetate de altădată au mai rămas doar dărâmături cenuşii, un zid de aproape 8 metri înălţime, fundaţiile a doi pereţi şi un obelisc pe care este gravat bourul de pe stema Moldovei. În prezent, pe o rază de mai bine de un kilometru de jur împrejurul cetăţii se văd împrăştiaţi şi acoperiţi cu muşchi bolovanii care au alcătuit odinioară zidurile de apărare.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/05/udine-italia.html
-->
Răspunsuri