Colegiul Bethlen din municipiul Aiud, județul Alba, este o veche și prestigioasă instituție de învățământ liceal a orașului, cu statut de monument istoric, fiind situat pe Strada Gabriel Bethlen, la nr.1. Colegiul a fost înființat în anul 1622 de principele Gabriel Bethlen la Alba Iulia. În anul 1658 colegiul a fost distrus în urma invaziei turco-tătare, după care s-a refugiat la Cluj. În anul 1662 Mihai Apafi I i-a mutat sediul la Aiud, unde funcționează în mod neîntrerupt până în prezent. În 1704 colegiul a fost devastat de oștile austriece.
În anul 1711, rectorul colegiului, Ferenc Papai Pariz, obține cu acordul regelui Angliei un sprijin material din partea credincioșilor din Anglia constând în 11000 lire sterline pentru reclădirea școlii. Din aceste fonduri au fost construite clădirile care alcătuiesc în prezent Colegiul Bethlen Gábor. În data de 8 ianuarie 1849 colegiul a fost devastat și distrus de revoluționarii români conduși de Ioan Axente Sever. De la înființare și până în anul 1859 Colegiul a fost considerat instituție de rang academic cu trei facultăți: filologie, drept, teologie.
După mutarea facultăților la Cluj în 1869, respectiv 1895, Colegiul Bethlen Gábor a fost considerat gimnaziu superior, în cadrul căruia din 1858 a funcționat și școala normală. În anul 1948, în urma naționalizării, colegiul și-a pierdut domeniile și baza materială, iar caracterul confesional reformat i-a fost suspendat. În perioada comunistă i-a fost expropriată baza materială (celebra bibliotecă, laboratoarele etc.), iar în 1976 a fost transformat în liceu industrial, cu predare în limbile română și maghiară. În anul 1990 a redevenit liceu teoretic cu predare în limba maghiară, iar din anul 1933 poartă titulatura de „colegiu național”.
Ansamblul clădirilor colegiului se situează pe o parcelă de colţ dintre străzile Moţilor (pe lângă biserica-fortificată din centru) şi Gabriel Bethlen. Corpul principal cu plan în L se ridică pe laturile de est şi de sud ale parcelei, închizând astfel dinspre exterior ansamblul. Din ansamblu face parte şi un parc dendrologic situat în partea vestică a parcelei pe un promontoriu, unde se află şi monumentul memorial Gabriel Bethlen. Clădirile din ansamblu cu cea mai însemnată valoare istorico-arhitecturală sunt clădirea principală, laboratoarele (fosta şcoală primară), şcoala primară actuală, sala de gimnastică şi căminul de băieţi („Cetatea Bufniţelor”).
Colegiul Mic, căminul de băieţi de astăzi, a fost construit în 1775, şi actualmente este cea mai veche parte a ansamblului de clădiri. În perioada edificării această clădire etajată cu un plan alungit s-a situat la vest de Colegiul Mare. Scările ei au fost amplasate în două „turnuri” adosate faţadei estice a clădirii, iar acoperişul baroc este de tip mansardă. Încăperile parterului şi cursiva de la etaj sunt boltite. În faţa scării de sud sunt fixate clopotele colegiului. Probabil din secolul al XVIII-lea se datează şi stema colegiului cioplit în piatră şi format din blazonul familiei Bethlen (două lebede cu gâturile strâpunse de aceeaşi săgeată), care este înzidită în portalul lateral de lângă aripa principală. Între anii 1827–1836 a fost construit aripa sudică a colegiului, care deşi a fost transformată radical la sfârşitul secolului al XIX-lea, mai păstrează câteva fragmente şi din faţadele originale. Aripa sudică este singura aripă realizată a unei clădiri impozante, proiectată cu patru aripi care ar fi trebuit să înconjure clădirile vechi. La capătul vestic al faţadei interioare se observă şi astăzi rândurile de cărămidă ieşite pentru continuarea zidăriei unei noi aripi. S-a păstrat portalul intrării originale a gangului, cu ancadrament de piatră având închidere în forma mânerului de coş, şi cu bolţarul median decorat cu frunză de acant. Faţadele acestei aripi sunt mai simple decât cele ale aripii moderne a clădirii principale, dar, se pare, că intrările de la parter, cu închidere în segment de cerc sunt originale. Scara şi nivelurile inferioare ale aripii sunt boltite cu calote boeme. Un detaliu elegant este batantul uşii scării spre pod, cu decor neoclasicist cioplit în lemn. Volumetria actuală a Colegiului s-a format prin construirea aripei estice a clădirii principale, realizată între anii 1883–1885 după proiectele arhitectului clujean Ferenc Szalay. Cu realizarea aripei de est Colegiul a devenit, ca şi mărime, după ansamblul bisericii-fortificate, a doua construcţie a oraşului. Eleganta faţadă exterioară de stil eclectic, cu pavilioane centrale şi de colţ se înscrie în tipul palatelor administrative şi de învăţământ din perioada monarhiei dualiste. În perioada construirii Colegiul de la Aiud era una dintre cele mai importante (şi bogate) instituţii de învăţământ superior din Transilvania, şi prin concepţia arhitecturală monumentală, conducerea ei a încercat să reprezinte şi acest statut. Aripa estică, asemănător aripei de sud dispune de două etaje, ferestrele dreptunghiulare sau semicirculare au chenare elegante de tencuială, cu decor de factură neorenascentistă. Faţada spre curtea interioară era deschisă dinspre cele două etaje prin arcade, care ulterior au fost vitrate. Ferestrele şi uşile încă mai păstrează şi astăzi tâmplăriile şi feroneria de epocă, intrarea principală este prevăzut cu un grilaj metalic bogat decorat. Deasupra intrării s-a amplasat stema Colegiului. Concomitent cu construirea aripii estice a fost modernizată şi faţada aripei sudice. Mai multe săli au fost decorate cu pictură murală decorativă, dintre care cele din sălile Muzeului de Ştiinţe Naturale de la primul etaj, şi dintr-o sală mai mică de lângă bibliotecă se văd şi astăzi. Pe o fotografie de epocă se mai vede şi decorul mural neorenascentist al sălii festive. Mobilierul de epocă a sălii festive s-a păstrat aproape integral, dintre care cele mai importante piese sunt cele două sobe monumentale din fontă şi tribuna sălii, susţinută de coloane din fontă.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/04/monede-dolari-canadieni-de-colectie-3.html
-->
Răspunsuri