Sic, în limba maghiară – Székakna sau Szék, în traducere - Scaun de judecată, în limba germană - Sechen, Secken, Sickau sau Marktstuhl, este o comună din județul Cluj, formată numai din satul de reședință cu același nume. Comuna Sic este situată în partea de nord-est a județului Cluj, la distanță de 60 km de Cluj Napoca și 15 km de Gherla. Prima atestare documentară a localității este din anul 1291 când a fost declarat oraș liber regesc. La recensământul din anul 2011 comuna număra 2459 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 2754 locuitori) dintre care: români – 3,57%, maghiari – 93,77% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei clujene Sic astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 3,66%, romano catolici – 6,42%, reformați – 73,32%, penticostali – 2,76%, adventiști de ziua a șaptea – 9,92% și restul – nedeclarată sau altă religie. Încă din antichitate la Sic se exploata sare la suprafață în gropi patrulatere , adânci de 12 – 15 metri. Din aceste gropi sarea se putea scoate ușor pe punți alunecoase și cu aparate simple de ridicat, după care erau părăsite. Astfel au extras romanii sarea peste tot în Ardeal, iar excavațiile părăsite au devenit lacuri.
Volker Wollmann în monografia sa asupra mineritului subliniază prezența în imediata apropiere a zăcămintelor de sare, de fiecare dată, a unei fortificații romane. Castrul roman de la Gherla a apărat exploatările de sare de la Ocna Dej, Sic, Cojocna și Pata, castrul fiind poziționat între acestea. Sarea se extrăgea din trei mine subterane și transportată cu căruțele la Dej, de unde era dusă cu plutele pe Someș și apoi depozitată la Satu Mare sau în Ungaria. Sic a beneficiat de multe privilegii acordate de Matia Corvin în 1471, apoi de Gheorghe Rakoczi I în 1636. Ulterior, localitatea a pierdut treptat privilegiile. Din 1438 și până azi localitatea este împărțită în trei zone: Felszeg, Forroszeg si Csipkeszeg, respectiv strada I, strada II și strada III, fiecare cu specificul ei, ca și cum ar fi localități separate. Erau interzise până și căsătoriile dintre doi tineri care locuiau pe străzi diferite. Multe din vechile obiceiuri se mențin și astăzi. Enumăr mai jos câteva dintre atracțiile turistice ale comunei: Biserica reformată, inițial romano-catolică, ridicată în secolul al XIII-lea; Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1731 - edificiu cultural de interes național); Biserica mănăstirii franciscane și Stufărișurile (iazuri, heleștee - rezervație naturală ornitologică, 2 ha).
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/10/brescia-italia.html
-->
Răspunsuri