Curtea Domnească din municipiul Târgoviște reprezintă un complex de clădiri și fortificații medievale ce au avut rol de reședință a unor voievozi ai Țării Românești și, totodată, punct relativ important în sistemul defensiv al țării. Complexul a fost construit în secolul al XVII-lea și poate fi vizitat pe Calea domnească, la nr.181. Curtea Domnească este atestată în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân când, într-un act al fiului și asociatului său la domnie, Mihail I, datat 1417 – 1418, se vorbește despre "[...] însuși orașul domniei mele Târgoviște [...]". Din acest act se poate înțelege că, la acea dată, aici funcționa o reședință voievodală, fortificată desigur. De altfel, săpăturile arheologice confirmă această supoziție, datând perioadei lui Mircea cel Bătrân: o casă, prima biserică-paraclis, o curtină și urme ale unei palisade (palancă) de lemn de mici dimensiuni.
Dezvoltarea și extinderea fortificațiilor se face însă o jumătate de veac mai târziu, după menționarea ca singură capitală a Țării Românești (act emis de Alexandru I (Aldea) din anul 1431, posibil în timpul domniei lui Vlad Dracul sau chiar în timpul lui Vlad Țepeș. Lucrările s-au desfășurat în două etape: prima, inițiată de voievodul Vlad Dracul, care reface și extinde fortificațiile, iar a doua, în timpul lui Vlad Țepeș, care adaugă turnuri (din prima domnie a acestuia datând Turnul Chindiei și câteva clădiri utilitare (Biserica Sf.Vineri).
Oricare ar fi fost etapele acestor lucrări sigur este că, după mijlocul veacului al XV-lea fortificațiile curții domnești devin cele mai mari din țară, șanțul de apărare, lat de aproximativ 20 - 24 m și adânc de 4 m fiind întărit cu pari de lemn dispuși oblic în mal. Un act datat 17 noiembrie 1475 menționează pentru prima oară un pârcălab al cetății ceea ce presupune că, la acea dată, Târgoviște avea un important rol militar. Spre sfârșitul aceluiași secol se ridică o porțiune de cca. 20 m de zid terminată cu un turn de veghe.
O altă etapă de extindere a fortificațiilor este inițiată la sfârșitul secolului al XVI-lea de către voievodul Petru Cercel care aduce suprafața din interiorul incintei la cca. 29000 metri pătrați, suprafața cea mai mare de dezvoltare a întinderii fortificațiilor pe care a avut-o de-a lungul timpului. Totodată, cu această nouă extindere, repară palatul și construiește o serie de utilități absolut necesare, precum apeductul ce aproviziona cu apă palatul și garnizoana. Totuși perioada maximă de dezvoltare a reședinței voievodale o cunoaște sub domnia lui Matei Basarab care dublează practic grosimea zidurilor, reface șanțul de apărare, ce urmează traseul fortificațiilor lui Petru Cercel. Acest nou șanț, cu o lățime și o adâncime de 3m, era dublat de un val de pământ pe o lungime de 5km peste care se ridica o palisadă de bușteni. Pe zidul de piatră au fost amenajate 10 bastioane de formă rectangulară (astăzi se mai văd urmele a 7 dintre acestea) cu o suprafață de 40 x 45 m. Cele 5 porți de acces în cetate, ce purtau numele localităților spre care se îndreptau drumurile (Buzău, Argeș, Dealu, Câmpulung și București), au fost refăcute din piatră asigurându-le și o camere pentru corpul de gardă. Noile porți erau de formă pătrată, cu latura de 8,5 m, iar pe direcția de acces aveau două arcade cu deschiderea de 5 m. În ziua de azi se menține în elevație numai Poarta Dealului, iar porțile Câmpulungului și a Bucureștiului fiind descoperite din întâmplare cu ocazia unor lucrări edilitare, ultima fiind reconstituită.
La cerința expresă a Înaltei Porți, domnitorul Gheorghe Ghica (1659-1660) începe procesul de demantelare a curții voievodale și demolare a palatului, în dorința de a distruge orice orice fortificații ce ar fi putut sluji în caz de revoltă a voievozilor Țării Românești. Cu încuviințarea otomanilor, marele voievod, Constantin Brâncoveanu reface parțial fortificațiile, dar, în special, se reconstruiesc și dezvoltă palatul voievodal, bisericile și clădirile utilitare sau decorative (foișorul de piatră din interiorul grădinilor domnești). Cu această ocazie sunt construite în afara zidurilor două dependințe ale palatului: Casa iazagiului și Casa coconilor . După acestă nouă perioadă de înflorire, odată cu martiriul voievodului canonizat și cu mutarea definitivă a capitalei țării în București, zidurile încep a se deteriora. Războiul ruso-turc, din anii 1736 – 1739, purtat și pe teritoriu românesc, afectează grav construcțiile, Curtea domnească fiind incendiată, pentru ca mai apoi, un cutremur de pământ să afecteze decisiv ce mai rămăsese din ruinele incintei fortificate. Unele reparații au mai fost făcute de către domnitorul Grigore al II-lea Ghica însă de proastă calitate. Un nou incendiu și cutremur în anul 1803 duc ansamblul arhitectonic la o definitivă ruinare. Odată cu trecerea timpului și cu dezvoltarea urbană șanțurile, ca și zidurile incintei, sunt astupate, fiind construite peste aceste vestigii clădiri aducând pagube ireparabile sitului. Ultimele lucrări importante de restaurare și conservare a ruinelor se fac în anul 1961 când, rămășițele vechilor fortificații, sunt date circuitului turistic cu actualul aspect. După această dată nu au mai avut loc decât acțiuni de sondaje arheologice și minore lucrări de conservare și amenajare.
Curtea Domnească din Târgoviște a fost compusă din:
- Palatul domnesc, ridicat în jurul anului 1400 de către Mircea cel Bătrân. Ample lucrări de extindere a palatului au loc în timpul domnilor lui Vlad Dracul, Petru Cercel, Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu
- Turnul Chindiei, ridicat de Vlad Țepeș în jurul anului 1460. Astăzi admirăm o formă modificată a turnului, pe la mijlocul secolului al XIX-lea.
- Biserica Sfânta Vineri, este ctitoria lui Vlad Călugărul, datând de la mijlocul secolului al XV-lea. Acest lăcaș de cult s-a păstrat până azi în formă nemodificată.
- Biserica Mare Domnească, este ctitoria voievodului Petru Cercel. Pictura, păstrată și în zilele noastre, este realizată integral între anii 1696-1698, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, conținând cea mai amplă galerie de portrete de domnitori munteni.
- Biserica-paraclis veche construită de Mircea cel Bătrân în jurul anului 1451, azi pot fi văzute ruinele ei.
- Grădinile palatului erau amplasate pe locul actualului parc al orașului pe latura de est a zidului de incintă, întinzându-se, peste râul Ialomița până la poalele dealului Mănăstirii. Grădinile, în stil italian, au fost prima oară amenajate de voievodul Petru Cercel.
- Baia domnească, este construită, după moda turcească, de către Matei Basarab pe latura de nord-est a zidului de incintă, în apropierea palatului.
- Casa Bălașa a fost construită de Bălașa, doamna voievodului Constantin Cârnul odată cu lucrările de refacere și îmbunătățire aduse Bisericii "Sfânta Vineri", în apropierea căreia de altfel se și află.
- Foișorul, a cărui ruine sunt situate la 60 m spre est de zidul de incintă, a fost construit din lemn de Matei Basarab și refăcut din zidărie de către Constantin Brâncoveanu.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2014/11/bolkow-polonia.html
-->
Răspunsuri