Parcul (Grădina Publică) din centrul municipiului Focşani a fost înfiinţat de către municipalitate în anul 1873, pe hotarele vechii Grădini Călugăreşti a Mănăstirii Sfântul Ioan.
Grădina fusese expropriată în timpul domniei lui Cuza în folosul Şcolii de Fete din Focşanii Munteni , iar din anul 1866 a intrat în patrimoniul oraşului. Pe cele 1,68 hectare cât a avut Grădina Publică până la venirea comuniştilor a fost amenajat un adevărat paradis.
Artizanul acestui colţ de rai a fost un austriac, angajat al Primăriei, care a slujit cu multă hărnicie până în preajma primului război mondial , iar după acest eveniment s-a trezit cu toată averea confiscată de către Statul Român, pentru originea sa. În vremurile de demult, părţi din Grădina Publică erau ocupate de un bufet, un chioşc pentru muzică, un bazin din beton de ciment şi un teren disponibil pentru Cinematograful de vară.
Grădina Publică nu era la fel de întinsă ca în zilele noastre, pe marginile ei dinspre strada Mihail Kogălniceanu şi Maior Gh. Pastia existând numeroase imobile particulare.
Toate aceste imobile au fost expropriate de regimul comunist după 1950 cu scopul de a lărgi spaţiul acestui loc public. Fiind situată lângă piaţa simbol a oraşului şi lângă Primărie, Grădina Publică s-a bucurat tot timpul de grija autorităţilor fiind un spaţiu de promenadă pentru numeroşii focşăneni încântaţi de peisajele de aici.
Construirea Ateneului Popular în vecinătate a sporit şi mai mult farmecul locului. Suprafaţa parcului a scăzut în perioada comunistă Casa de Cultură ridicată de comunişti pe vechiul fostului bufet, laolaltă cu parcarea a condus la diminuarea cu mult din suprafaţa obiectivului.
În această Grădină s-a ridicat primul bust închinat unei personalităţi a oraşului, Gheorghe Apostoleanu, bust înălţat în anul 1912 în spatele bisericii Sfântul Ioan și dispărut în cursul evenimentelor din 1945. Chiar şi pompierii oraşului au fost instalaţi până în anul 1902 în clădirea Şcolii de Fete, situată lângă Biserica Sf. Ioan şi în vecinătatea viitorului Ateneu Popular. Aceştia se foloseau de turnul din faţa bisericii pentru a supraveghea oraşul.
Ultimele intervenţii radicale au avut loc recent cu ocazia realizării „proiectului de recalificare urbană a perimetrului istoric Piaţa Unirii-Grădina Publică”. Practic, prin intervenţiile făcute s-a ajuns la mutilarea spaţiului verde, prin tăierea a zeci de copaci, pentru a face loc unor construcţii comerciale care s-au dorit a fi aducătoare de turişti, dar care la doi ani de la finalizarea proiectului cu bani europeni îşi dovedesc inutilitatea.
În rest, prin celelalte modificări s-a dorit practic corectarea intervenţiilor făcute în timpul regimului comunist, care nu mai păstrau din vechea Grădină Publică decât elemente disparate din amenajările care au existat acum mai bine de o sută de ani. Practic, arhitectul lucrării s-a folosit de fotografiile din epocă pentru a reda o parte din strălucirea Grădinii Publice de altădată, ajutându-se însă şi de elemente de arhitectură noi. Aşa au revenit în parcul central al Focşaniului chioşcul fanfarei militare, vechiul lac, alei de pietriş de inspiraţie englezească etc.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2015/01/savona-italia.html
-->
Răspunsuri