Grota Haiducilor, cunoscută și sub denumirile: Peștera Hoților sau Gaura Tâlharului, este un monument al naturii interesant și deci foarte vizitat, situat aproape de centrul stațiunii Băile Herculane, județul Caraș Severin. Această peșteră a fost descoperită în timpul imperiului austro-ungar și a fost explorată de marele speolog român Emil Racoviță. Ea are o lungime de 143 de metri și parțial este deschisă publicului vizitator. Există o zonă a peșterii închisă vizitatorilor destinată efectuării de săpături arheologice. Peștera este săpată în versantul drept al Văii Cernei, la altitudinea de 186 de metri și doar la 600 metri depărtare de statuia lui Hercules din stațiune. Aici s-au descoperit unelte cioplite din diferite epoci, știut fiind că peștera a fost vremelnic locuită până în epoca feudală.
De-a lungul vremii peștera a colecționat foarte multe semnături, astfel încât cea mai veche iscălitură de pe pereții datează din anul 1820. Cercetătorii au descoperit aici semnătura politicianului N. Golescu (ministru dinlăuntru al guvernului revoluționar de la 1848) dar și a generalului Traian Doda sub care se află înscris anul 1851. Se crede că însăși Elisabeta, vestita Sisi, împărăteasa Imperiului Austro Ungar și-ar pus iscălitura aici. Multe iscălituri nu se mai disting, fiind acoperite cu vopsea sau semnături mai recente. Fauna din această peșteră este unică în Europa și se mai găsește doar în America latină. Aici s-au făcut numeroase cercetări arheologice, mai ales în perioada comunismului. Printre comorile găsite amintim și de vasele sau monedele romane care au o mare valoare istorică. Prima descriere a peșterii apare în cartea lui Grisellini din 1780, iar primele cercetări geologice au fost făcute de M. Munk în anul 1872. În anul 1872 se organizează la Băile Herculane cea de-a XVI-a întrunire a medicilor și naturaliștilor din imperiu, având ca obiectiv cercetarea acestei peșteri. Evenimentul a avut loc la Hotelul Goth (Vila Feneșan de astăzi) și a fost marcat de montarea pe stânca muntelui a unei plăci vizibile și azi. Datorită importantelor descoperiri peștera a fost declarată rezervație arheologică. La vizitarea peșterii se recomandă purtarea unor haine mai grosuțe, deoarece temperaturile sunt relativ coborâte și există curenți de aer.
Un traseu frumos şi relativ uşor cu plecare din Băile Herculane porneşte din spatele hotelului Roman (situat în partea de amonte a staţiunii, pe malul Cernei) ne va conduce Peştera Hoţilor / Grota Haiducilor (vezi schița de mai sus). La nici 100 de metri amonte de hotelul Roman se desprinde din drumul principal, pe stânga cum urcăm, un drumeag pe sub un imens abrupt stâncos. Imediat cum ne-am înscris pe el este un panou fixat în stâncă cu indicaţii despre Peştera Hoţilor, aflată la câteva minute mai sus. Urcăm câteva trepte betonate şi ajungem la o intersecţie. Marcajul pe care îl urmăm este triunghi albastru. Pe un copac sunt săgeţi indicatoare spre două din obiectivele pe care le vom vizita, Peştera Hoţilor şi mai departe, Grota cu aburi. La Peştera Hoţilor ajungem imediat; avem de urcat câteva trepte şi de trecut de o poartă metalică. Ajungem într-o primă sală, unde este o ramificaţie. Am mers prima dată pe direcţia dată de treptele pe care le-am urcat şi am ajuns într-o altă sală, unde se văd, la baza peretelui stâncos, câteva intrânduri. Dacă din sala în care ne aflăm ne abatem spre stânga faţă de sensul de înaintare ajungem într-o sală mai mică care are o spărtură ce comunică cu exteriorul, de unde pot fi priviți versanţii aflaţi pe malul stâng al Cernei. Revenind în dreptul intrării şi urcând câteva trepte și depășind un mic portal ajungem într-o sală nouă cu tavanul foarte înalt. Și această sală comunică cu exteriorul printr-o fisură foarte largă dar protejată. De aici ne îndreptăm spre următoarea sală trecând printr-o intrare triunghiulară și ajungem într-o sală de formă aproape circulară, înaltă. În partea stângă cum intrăm se află o galerie cu intrare ceva mai scundă. După ce dăm o tură sălii vom intra în ultima sală, trecând pe sub o mică arcadă. De aici avem nevoie de sursă de lumină. Noua sală seamănă cu un tunel, galeria micşorându-și dimensiunile. Câteva depuneri de calcar atrag atenţia precum şi câteva stalactite mici. Ajungem în porţiunea cea mai îngustă, acolo unde se sfârşeşte peştera, tavanul fiind afumat de la torţe.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2014/09/monede-euro-de-colectie-belgia-2.html
-->
Răspunsuri