Hotelul Continental din municipiul Iași, este o veche clădire, cu statut de monument istoric, situată central, pe Strada Cuza Vodă, la nr.4. Cu o istorie îndelungată hotelul a fost martorul celor mai importante evenimente istorice, el fiind deschis în anul 1914. Hotelul este clasificat la 2 stele, are o capacitate de 29 camere dintre care 25 camere duble şi 4 camere single, dispunând de bar de zi şi facilităţi precum parcare şi spălătorie proprii, casă de schimb valutar şi cabinet stomatologic în incintă. Camerele sunt dotate cu băi proprii, televizor, internet, telefon şi frigider (la cerere). Pentru micul dejun pe care îl puteţi servi la hotel, aveţi la dispoziţie 10 variante de meniuri, după gust. Atât pentru servirea prânzului şi a cinei, cât şi pentru indicaţii privind mijloacele de transport sau trasee recomandate, personalul hotelului vă poate pune la dispoziţie cu plăcere şi amabilitate orice informaţie solicitată. Zona din fața hotelului este cunoscută sub numele Piața Cuza Vodă, aici fiind montate de-a lungul vremii diverse monumente:
- în 1920 a fost asamblată o fântână arteziană, reprezentând doi delfini ce sunt prezenți și pe stema Moldovei din 1856, încadrând un turn și capul de bour; fântâna se află astăzi în Parcul Expoziției din Ccopou
- Sstatuia lui G.G.Mîrzescu - primarul Iașului între 1914-1916 și fost ministru. Statuia a fost realizată de sculptorul Ernest Dubois în 1936 și a fost distrusă în anii celui de-al doilea război mondial.
- Statuia lui Vasile Lupu, opera sculptorului Oscar Han, a fost adusă din Orhei în 1940 și trimisă înapoi în anul 1942.
- Statuia lui A.D.Xenopol, care acum se află în fața Universității Al.I.Cuza.
Hotelul „Continental” din Piața Cuza Vodă a fost una dintre clădirile emblematice ale Iașului de altădată. La parterul clădirii au funcționat magazinele: Atlas, La Leu și La Glob, care fixau în memoria publică acest ansamblu urbanistic. În pofida distrugerilor din ultimul război mondial și a sistematizării din perioada comunistă, piața Cuza Vodă și-a păstrat clădirile vechi, pe toate cele patru laturi. Planul general care a modelat modernizarea orașului a fost cel din 1897, adoptat prin decret regal. Proiectele Primăriei prevedeau îndreptarea și lărgirea unor străzi centrale precum și amenajarea depiețe civice. Totuși, planul din 1897 încă nu indica realizarea unei Piețe pe locul acestei intersecții. La 15 septembrie 1909, Consiliul Comunal Iași a decis exproprierea pentru utilitate publică a fostelor dughene Cantacuzino-Rosetti, în scopul alinierii intersecției celor două străzi și amenajarea unei Piețe civice, care avea să fie destinată amplasării statuii lui Alexandru Ioan Cuza.
Terenul eliberat, după demolarea clădirii, măsura 444,54 mp. În urma licitației publice, terenul a fost adjudecat de Rebeca Theitler, care a oferit suma totală de 63074 lei. Aceasta a reușit să câștige licitația, în fața ofertei bancherului Moritz Wachtel. Familia Teitler a înlocuit vechile dughene pe un singur nivel cu frumoasa clădire etajată. Pentru cheltuielile necesare execuției clădirii, doamna Theitler a făcut o ipotecă la „Banca Moldovei” de pe str. Cuza Vodă, care se obliga să îi pună la dispoziție fondurile necesare. Cheltuielile dovedindu-se a fi foarte însemnate, noua clădire a ajuns să fie ipotecată la Creditul Funciar Urban (str. Lăpușneanu). În cele din urmă, unele sume au fost acoperite printr-un împrumut la Banca Națională - Filiala Iași. Abia în 1914 Rebecca și Adolf Theitler au terminat de achitat întreaga sumă împrumutată pentru achiziția terenului pe care s-a construit Hotelul Continental. Astfel a apărut în peisajul noii Piețe palatul comercial „Continental”, cu spații comerciale la parter și subsol, cele două etaje și mansarda având destinația de hotel. Clădirea a fost construită în trendul anului 1900, urmând linia Jungenstill-ului vienez (mai curând decât a Art Nouveau-lui francez). Autorizația de construcție, emisă în data de 8/21 ianuarie 1911, formula numeroase condiții tehnice obligatorii.
Clădirea avea să fie executată după planurile depuse la dosar și aprobate de Serviciul Thenic al Primăriei, executate de ing. I. Tăutu. Fundația și subsolul aveau să fie din zidărie masivă de piatră. Pentru subsolul care avea să fie utilizat ca local de agrement (berărie, cafenea etc.) pereții de piatră trebuiau să fie căptușiți cu cărămidă; era necesar un canal de ventilație care să asigure aerisirea subsolului. Între cele două ziduri de piatră, erau prevăzute prize speciale, parterul fiind așezat pe picioare din beton armat, între grinzi de fier; acestea trebuiau să pătrundă prin întreaga zidărie a subsolului, fiind cuprinse în blocuri de beton armat pe toată înălțimea, până la nivelul asfaltului. Se recomanda ca armătura să fie făcută cu o țesătură din vergi de fier, ancorate în zidurile laterale. Traversele de fier ce vor forma plafonul subsolului și a parterului vor avea dimensiunile prevăzute în planurile-detail, perfect ajustate cu plăcile și cornierele de legătură, buloanele strânse cu aparatul și în dimensiunile planului special. Traversele de mare rezistență așezate deasupra parterului aveau menirea de a suporta zidăria fațadei, cât și cele ce au a suporta grinzile și plafoanele, vor fi verificate la Uzină și vor purta marca de verificare. Plafoanele subsolului și al parterului vor fi din beton armat sau cărămidă cu mortar hidraulic. Acoperișul va fi din material nearzător. Latrinele și sălile de baie vor fi construite potrivit Regulamentului Primăriei, din materiale impermeabile și înzestrate cu canalizare. Curtea va fi asfaltată cu scurgerea către canal, în care se vor dirija și scurgerea apei de pe acoperiș. Curtea va fi acoperită cu vitraj, pe un schelet de fier bine calculat ca rezistență și înzestrat cu lunetă pentru ventilație. Vitrinele magazinelor vor fi înzestrate cu rulete din fier, iar toate celelalte uși vor avea deschiderile spre interior. Doamna Theitler nu s-a ocupat direct de exploatarea noii clădiri, ci a încheiat un contract de locație pe 10 ani (26 octombrie 1911- 26 octombrie 1921) prin care a concesionat lui Adolf Orenstein, pentru o chirie de 16.000 le pe an. Spațiile comerciale de la parter au fost închiriate unor negustori, pentru funcționarea unor magazine, dar spațiile de locuit (etajele I, II și mansarda), precum și subsolul urmau să fie administrate de Adolf Orenstein. Pe la 1920, Solomon Bercovici era administratorul hotelului, iar la 1934, Bernard Kauffmann deținea această calitate.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2014/09/info-numis-mondo-63.html
-->
Răspunsuri