Institutul „Notre Dame de Sion” din municipiul Galați, astăzi sediul Facultăților de Inginerie, Arhitectură Navală, Litere, Științe Juridice, Sociale și Politice, Istorie, Filozofie și Teologie, a Universității “Dunărea de Jos” Galați, a fost o instituție de învățământ de la sfârșitul secolului al XIX-lea, astăzi monument istoric. Institutul a fost înființat la data de 24 octombrie 1867 de către Congregația călugărițelor catolice “Notre Dame de Sion”, venite în țară imediat după Războiul Crimeii.
Primele surori ale Institutului din Galați au venit însoțite de sora Jean Baptiste Lagarmitte, în calitate de superioară, pentru ca în anul 1870 să activeze deja aici un număr de 12 surori iar în 1881 numărul acestora să ajungă la 50. Institutul cuprindea patru diviziuni: internatul, destinat educației fiicelor din înalta societate; demi-internatul, pentru clasa de mijloc; externatul, pentru treapta de jos a poporului; și școala de lucru, unde fetele sărace primesc gratuit învățătură și întreținere. Internatul avea două secții: secția primară, cu cinci clase, din care una pregătitoare, și secția secundară, cu șase clase, din care una intermediară, patru secundare și una superioară.
Demi-internatul avea aceeași structură, iar externatul numai cursul primar. Internatul și externatul aveau un curs cu program oficial pentru românce și altul cu program special pentru fetele de naționalitate străină. La începutul anului 1870 institutul avea 40 de eleve, iar șapte ani mai târziu numărul lor a crescut la 200 de eleve. În anul 1887 i se mai adaugă un externat de grad secundar. În 1889/90 numărul elevelor a ajuns la 481, atât din România cât și din străinătate, de diferite confesiuni și naționalități. Corpul didactic și administrativ s-a mărit de la 18 călugărițe în anul 1877, la 63 de persoane în anul 1890. Institutul „Notre Dame de Sion“ era una din cele mai căutate școli catolice din vechiul Regat.
În anii primului război mondial Institutul a adăpostit Spitalul militar temporar nr. 113, cu o capacitate de 200 de paturi. În perioada anilor 1935 - 1936 Institutul „Notre Dame de Sion“ funcționa cu un curs liceal complet cu opt clase, având ambele secții, literară și științifică, cu două cursuri primare, secția A și B, toate trei cu drept de publicitate din anul 1929. În anul 1944, când orașul Galați a fost bombardat a fost atinsă și clădirea Institutului, care a ars aproape în întregime. Aceasta a fost naționalizată și apoi și refăcută după război, în anii 1950-1953, prin muncă patriotică, fără a se mai respecta planurile inițiale. După 1953, clădirea a găzduit Institutul Mecano-Naval, înființat în 1951, devenit ulterior Institutul Tehnic, la care s-a adăugat în 1953 Piscicultura, iar în 1955 Industria Alimentară, instituția devenind astfel Institut Politehnic.
Din cauza infiltrărilor de apă freatică și a vechimii clădirii, care a trecut prin mai multe cutremure, rezistența a scăzut periculos. Practic, întreaga construcție se afunda în stratul de loess, ceea ce a condus la dezafectarea ei până în 2007/2008 când s-a terminat reparația. Clădirea, situată pe Strada Domnească, la nr. 111 (număr vechi 151/157) și realizată în stil neoclasic, se întinde pe un teritoriu cuprins între străzile Domnească, Vultur, Zimbrului și Beldiman.
Unul dintre puținele lucruri care mai amintesc de vechiul Institut „Notre Dame de Sion” din municipiul Galați este fântâna arteziană din curtea clădirii, care îmbină elementele de neoclasicism cu art nouveau. De asemenea, în fața clădirii se află trei busturi ale unor personalități care și-au legat numele de orașul Galați: Anghel Saligny, Mihail Kogălniceanu și Lascăr Catargiu.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2016/04/blog-post.html
-->
Răspunsuri