Jockey Club București a luat fiinţă în data de 8 ianuarie 1875, la iniţiativa unui diplomat britanic şi sub patronajul Regelui Carol I care la început a fost chiar președinte onorific al clubului. Încurajarea creşterii cailor de rasă a fost principala raţiune de a fi a elitistului club. În acelaşi timp, şi desigur la fel de însemnată ca această îndeletnicire, era ţinuta morală a membrilor săi. Un vot împotrivă anula şapte voturi pentru, când cineva cerea intrarea în club.Cu sediul central la Bucureşti şi filiale în provincie, Jockey Club a înregimentat tot ce însemna „oameni de cal” în România şi deopotrivă elite în specialitatea lor. De la Rege la generali, oameni politici, de afaceri, medici, pictori, jurişti, diplomaţi ca şi străini de marcă au populat acest club al cărui ultim sediu, pe strada Episcopiei nr. 9, are o poveste fascinantă, asemeni altor case bucureştene încărcate de istorie.
Pe un loc pierdut la cărţi de un împătimit al jocului, arhitectul G.M. Cantacuzino a ridicat o construcţie graţioasă pe două nivele, în acord cu ambianţa locului – în preajma Ateneului Român. Mobilat confortabil, cu o bibliotecă valoroasă de specialitate şi numeroase ziare venite din lumea întreagă, serviciu de catering asigurat de firma Capşa, Jockey Club era un loc de întâlnire predilect al aristocraţiei bucureştene. Clubul deținea o sală de lectură, o sală de arme, o sală de protocol și două încăperi în care se juca bridge și table. Dar aceasta era doar faţada administrativă, am zice, căci viaţa clubului prospera datorită cailor şi curselor de alergări de pe hipodromul de galop de la Băneasa. Dintre sutele de membri rămâne memorabil Alexandru Marghiloman şi calul său A One, având tricolorul ţării drept culoare a jockeului. La Bucureşti, între alţi împătimiţi ai creşterii cailor de pur sânge destinaţi curselor a fost generalul George Moruzi. El a dispus prin testament ca cenuşa să-i fie îngropată la potoul pistei de pe hipodromul Băneasa. Doar că soarta a fost neîndurătoare atât cu dorinţa generalului cât şi cu instituţia ca atare.
În anul 1946, gărzile patriotice ale lui Petru Groza au vandalizat sediul. Clădirea din strada Episcopiei a devenit restaurantul Butoiul, apoi gazdă a Uniunii arhitecţilor şi, în sfârşit, un rentabil magazin de circuit închis, Comturist, pentru protipendadă. În clădirea somptuoasă care apare în cărțile poștale postate aici și ce s-a mai construit ulterior ca anexe, pe lângă Jockey Club, înainte sau concomitent, au mai existat (funcționat): Magazinul General de Paris, Caffe Kaiser, Cafe High Life, Chrysler-saral, The palace of Regal Cinema, Café Corso, Columbia Records, Societatea Anker, Academia comercială, Banca Națiunii și altele. Pentru sistematizarea zonei, nu de comuniști ci de către administrația regală a țării, ansamblul de clădiri a fost demolat fără milă în anul 1939, pentru a conferi o perspectivă mai largă noului Palat Regal.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/01/noyales-franta.html
-->
Răspunsuri