Doman este o localitate componentă a municipiului Reșița, județul Caraș Severin ce a fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1370 și în prezent numără aproximativ 700 de locuitori. Perioada modernă a localităţii începe odată cu anul 1770, când se descoperă aici zăcăminte de cărbune. În deceniile ce urmează, exploatarea cărbunelui atrage după sine dezvoltarea aşezării. Alături de vechea vatră, apar mai târziu între anii 1870-1912 două colonii: Colonia Slamina şi Colonia Carolina. Primele mine au fost date în folosinţă antreprenorilor descoperitori începând cu anul 1788, dată care marchează începutul înlocuirii treptate a cărbunelui provenit prin arderea lemnului (mangal) cu cărbunele mineral. Minele de cărbune de la Doman au rămas în posesia micilor antreprenori capitalişti până în anul 1846. Calitatea cărbunelui (cărbune cocsificabil) şi apropierea de Reşiţa determină statul austriac şi mai apoi conducerea societăţii S.t.E.G. să construiască un tunel între minele Doman şi cocseria de la Reşiţa prin munte. Lucrările s-au desfăşurat între anii între anii 1853 şi 1864, iar tunelul a primit numele împăratului Franz Joseph I.
În tunel era o linie de cale ferată îngustă, cu lungimea actuală de 2408 metri şi o pantă de 5 %. Se foloseau 334 vagonete, cu capacitate de 620 kilograme. Aceste vagonete pe anumite porțiuni erau trase de oameni şi cai, iar apoi de cel două locomotive, fabricaţie Banya Reitz şi Tribus, de 4,4 t, greutate, diametrul roţii motoare de 448 mm, distanţa între osii de 950 mm, puterea de 12 HP, intrând în raze de minimum 20 m şi trăgând circa 50 vagonete, cu viteza de 11 km pe ora. Aceste locomotive au fost aduse în anul 1874. Linia a funcţionat până în perioada interbelică, galeria fiind închisă definitiv la sfârşitul anilor ’60.
Condiţiile de muncă şi salarizare erau deosebit de grele la toate minele din Banat, lipsa mijloacelor de protecţie şi asistenţă sanitară corespunzătoare determinau apariţia a numeroase accidente şi a bolilor profesionale. Faptul că zăcământul de cărbune de la Doman este bogat în grizu (gaz de mină prezent în masa cărbunelui), a amplificat pericolul producerii de accidente. Astfel, în 18 decembrie 1896 s-a petrecut cel mai mare accident din istoria aceste exploatări, care a curmat viaţa a 70 de mineri, în urma unei erupţii de gaze care apoi au explodat. De abia din anul 1875 opaiţele cu flacără deschisă au fost înlocuite treptat cu lămpile de siguranţă cu ulei, iar din 1886 (după un mare accident petrecut la Anina) se introduc lămpile cu benzină. Încheiem prezentarea satului Doman, precizând că în centrul satului se află o cruce aniversară şi în imediata apropiere, biserica ortodoxă, zidită în anul 1782 şi pictată în perioada 1863-1870.
Din prezentarea făcută mai sus s-a înțeles că Doman a fost un centru minier situat foarte aproape de municipiul Reșița. Se impune să mai spun câteva ceva despre mina Doman. Zăcămintele de la Doman s-au descoperită în anul 1780, ele fiind de fapt o prelungire a zăcămintelor de la Anina.
Zăcământul de cărbune de aici era o huilă care dădea 7000 – 7500 de calorii, fiind dispus sub forma unor vine groase de 1,5 – 3 metri. La început exploatarea se făcea prin galerii. Din cauza presiunii exercitată de straturile masivului muntos, galeriile trebuiau boltite, ca şi astăzi, cu lemne, fier sau zidărie. În anul 1896 se aflau deja în exploatare urmatoarele 4 puţuri principale, care erau în legatură cu Reşiţa prin tunelul Frant Josef:
- Puţul Almasy - Servea numai la transporturi. Forţa mecanică pentru ridicarea coşului de extracţie era dată de o maşina cu aburi de 150 HP – fabricată la Viena și instalată în 1888. Din cauza permanentelor emanaţii de gaz înca de la început s-a dat mare atenţie la ventilaţie. Astfel s-a instalat un ventilator, sistem Quibal, în legătură cu tunelul, care absorbea 15 – 20 mc pe secunda aer din mină. Roata ventilatorului avea un diametru de 9 m şi o lăţime de 2 m, iar punerea sa în miscare se făcea de o maşină cu aburi de 100 HP. Pentru a împiedica aprinderea gazelor din mină, s-a introdus în 1886 lămpile de siguranță Davis; deschiderea lor putându-se face numai cu ajutorul unui magnet puternic.
- Puţul Szecseny - Forţa mecanică pentru coşul de extracţie o dădea o maşina cu aburi de 150 HP – sistem Quilag, fabricată la Reşiţa – montată în 1872.
- Puţul Leopold - Exploata cărbuni din partea de răsărit. Pentru extracţie se servea de locomobile. În anul 1890 a fost dărâmat.
- Puţul Gyorgy - A fost în exploatare până în 1896, când s-a dărâmat.
Producţia minei Doman a variat de la circa 8000 tone (anul 1855) la 75000 de tone (anul 1892). Mina a fost desfiinţată în anul 1962, apoi o vreme, a funcţionat o carieră pentru extragerea şisturilor bituminoase, închisă şi aceasta după anul 1990.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2014/09/monede-euro-de-colectie-belgia-2.html
-->
Răspunsuri