Poneasca, în limba maghiară – Ponyaszka, este un sat de doar 19 locuitori din comuna Bozovici, județul Caraș-Severin. Prin sat trece pârâul cu același nume, satul fiind atestat documentar pentru prima dată în anul 1909.
Bozovici este o comună din județul Caraș-Severin, care include și satele: Poneasca, Prilipeț și Valea Minișului. Localitatea Bozovici este situată la altitudinea de 250 metri și este încadrată de Munții Aninei și Munții Almăjului. Prin localitatea Bozovici trece râul Miniș, principalul afluent al râului Nera, care trece prin localitatea Prilipeț. Etimologia cuvântului Bozovici vine de la plantă care crește aici în abundență – boz. Epoca străveche este atestată de un ciocan de piatră șlefuităș descoperit de profesorul Marin Jurchescu, pe aceste meleaguri în anul 1966. Prima atestare documentară a comunei este din anul 1484 când este pomenit un localnic ca și trimis al regelui Matei Corvin. Comuna este situată în "Țara Almăjului”. Într-o țară "cu țări", “Țara Almăjului este o zonă bine individualizată, fie pentru că Dumnezeu a așezat-o într-o mirifică alcătuire geografică, fie pentru că oamenii ei au știut să-i construiască o personalitate aparte, să-i cultive cu grijă moștenirile și să-i creioneze atent fiecare zi de mâine. Depresiune intramontană străjuită de cleanțuri, dacă nu semețe prin altitudine, atunci impresionante prin desenul pantelor și cromatica de argint vechi a pietrei, Almăjul a văzut în localitatea Bozovici centrul său geo-spațial și administrativ, spre care localnicii își vor fi îndreptate fie speranțele de apărare a drepturilor cu greu câștigate, fie cele privind viitorul copiilor lor, adus cât mai aproape de casă, nu risipit spre alte zări dinspre care tinerii să nu mai vadă locul de baștină, să nu se mai poată identifica și regăsi în el.
Domeniile principale de activitate care au marcat întreaga evoluție economică a localității sunt:
- agricultura, ramură care a fost prezentă din totdeauna în viața localnicilor, prin cultivarea pământului, pomicultură și creșterea animalelor.
- exploatarea lemnului din pădurile care înconjoară Bozoviciul
- mineritul, mai ales carbunele.
Îndeletnicirile meșteșugărești au existat dintotdeauna la Bozovici, dar în perioada interbelică se ridică la statutul de meserii. Pentru o populație care practica intens agricultura, era nevoie de fierari, rotari, potcovari, cojocari, curelari, opincari, măcelari, croitori. În afară de aceste meserii mai erau la Bozovici tâmplari, dulgheri, zidari, lăcătuși, tinichigii, vopsitori, pantofari, brutari, cofetari, turtari, ceasornicari, curelar de harnașamente, fotograf, croitorie țărănească, morar, moară cu energie electrică, cârciumari, căldărar, potcovar, sticlar, farmacist, comercianți, dogari, frizeri, avocați, pietrari pentru monumente funerare, proprietari de cazane pentru țuică.
După cucerirea Banatului de către monarhia habsburgică (1718), pe aici era fixată frontiera cu Valahia. În anul 1768 a fost înființat „Batalionul Valah”, cu patru companii și 2383 de polițiști de frontieră din satele învecinate. În anul 1775 “Batalionul Valah” a fost unit cu „Regimentul Ilirian” rezultând “Regimentul Valah-Ilirian”. Prin anul 1777 este consemnată existența unei școli de subofițeri germani în Bozovici și a unei cazarmi pentru cartiruirea personalului. La recensământul din anul 2011 comuna număra 2924 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 87,41%, romi – 3,65% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei Bozovici astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 84,3%, romano catolici – 1,26%, penticostali – 1,33%, baptiști – 4,71% și restul – nedeclarată sau altă religie. Enumăr mai jos câteva dintre atracțiile turistice ale comunei: Biserica ortodoxă "Înălțarea Domnului" din satul Bozovici, construcție 1805, Cheile Minișului, Cascada "Bigăr", Izbucul "Bigăr", Valea Minișului, Monumentul Eroilor din Bozovici și Rezervația naturală Lizovacea. Potențialul turistic al zonei Bozovici este imens prin peisajele extraordinare, pădurile, râurile și pârâurile, lacurile, vânatul (sportul numărul 1 din Bozovici), fauna piscicolă, și nu în ultimul rând ospitalitatea almăjanului. De la cascada Bigăr (lângă paralela de 45 de grade) și până la Cheile Nerei, turistul bine îndrumat mai poate vedea păstrăvăria de pe Valea Minișului, pădurile seculare, morile de apă de la Rudăria (complexul mulinologic cel mai reprezentativ din România și cel mai mare din sud-estul Europei, intrat în patrimoniul european), barajul și lacul de pe valea pârâului Poneasca, lacul din spatele barajului de pe Valea Minișului, Poiana Gosnei. Pentru străinii care calcă pentru prima dată aceste locuri, impactul este formidabil, rămânând profund impresionați. Drumul de la Anina (Steierlak) la Bozovici este străjuit de stânci ce se înalță până la cer, de o frumusețe fără pereche, cu izvoare și susur de cascade, această lucrare de artă fiind înconjurată de păduri înfrunzite. Uimitor și grandios prin frumusețile tectonice, această regiune poate concura cu cele mai romantice regiuni din Elveția și Tirol. Aceste locuri, cu o frumusețe de parcă însuși creatorul suprem le-ar fi desenat spre contemplare, merită văzute și admirate nu numai de localnici, spre avantajul tuturor.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2014/09/monede-euro-de-colectie-belgia-2.html
-->
Răspunsuri