Mănăstirea Bârnova este o mănăstire de călugări amplasată în preajma municipiului Iași, în pădurile Podișului Central Moldovenesc, sub dealul Pietrăriei, în comuna Bârnova. La mănăstire se poate ajunge pe drumul spre Vaslui; imediat după Hanul “Trei Sarmale”, pe partea dreaptă, se desprinde un drum pe care se poate ajunge în satul Bârnova (10 km). Mănăstirea Bârnova este situată într-un pitoresc cadru natural, printre copaci umbroși și împrejmuită cu ziduri puternice. Ea a fost ctitorită de domnitorul Moldovei, Miron Barnovschi-Movilă (1626-1629, 1633), de la care își trage și denumirea, iar lucrările au fost terminate de domnitorul Eustație Dabija (1661-1666). Ansamblul Mănăstirii Bârnova a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași și este alcătuit din 5 obiective:
- Biserica "Sfântul Gheorghe" - datând din perioada 1626-1629
- Chiliile - datând din anul 1728
- Ruinele din incintă - datând din secolul al XVII-lea
- Turnul de la poartă - datând din secolul al XVII-lea
- Zidul de incintă - datând din secolul al XVII-lea
În curtea mănăstirii se află un tei hibrid natural (Tilia x haynaldiana Simk.) (T. platyphyllos x T. tomentosa) cu o vârstă de aproximativ 660 de ani. Prima mărturie despre Mănăstirea Bârnova s-a păstrat de la cronicarul Miron Costin care a lăudat osârdia și strădania binecredinciosului voievod Miron Barnovschi-Movilă de a ridica noi locașuri bisericești. Pe lângă această mănăstire domnitorul Miron Barnovschi a ridicat și Mănăstirea Hangu din Munții Neamțului și a arătat o deosebită grijă față de Mănăstirea Dragomirna, ctitorită de mitropolitul Anastasie Crimca. Începând din anul 1662, Mănăstirea Bârnova a fost închinată pe rând Patriarhiei Ierusalimului, Muntelui Athos și Muntelui Sinai, Patriarhiei din Constantinopol și Patriarhiei din Alexandria, fiind administrată de către călugării greci pe o perioadă de 200 de ani. În anul 1728 domnitorul Grigore al II-lea Ghica se mută vremelnic împreună cu toată curtea sa la Bârnova, mai ales spre a se feri din calea epidemiei de friguri care a bântuit Iașul în vremea domniei sale, ocazie cu care renovează unele clădiri. Mănăstirea Bârnova a avut multe moșii, printre care Buhaiul, Cascariu, Dumbrăvița, Puțineni (jud. Dorohoi), Bâlca, Păunești, Borșani, părți din Fierbinți și Haret (jud. Putna), Capotești, Petrești, Scânteia, Valea Satului, Belcești și Filozofu (jud. Vaslui), Iezerul de la Dorohoi etc. Urmare a Legii secularizării domeniile și bunurile mănăstirii trec în proprietatea statului, iar biserica se ruinează. În anii 1875 și apoi 1902 s-au făcut unele lucrări de reparații și consolidare. În două perioade: 1908 – 1945 și 1950 – 1990 lăcașul de cult a avut statut de parohie, iar între anii 1945 – 1950 a fost mănăstire de maici. La intervenția Comisiei Monumentelor Istorice, între anii 1968-1970 s-au efectuat lucrări de restaurare a monumentului istoric. În acea perioadă s-a restaurat turnul clopotniță de la intrare și s-a înlocuit tabla de pe acoperișul bisericii cu tablă galvanizată.
După 1991, prin grija mitropolitului Daniel, lăcașul de cult de la Bârnova își recapătă statutul de mănăstire de călugări. Ascunsă în codrii seculari ai Iașului, incinta Mănăstirii Bârnova este protejată de ziduri înconjurătoare de apărare, cu metereze. La poartă este un turn clopotniță, prin care se intră în Mănăstire. Atât clopotnița, cât și zidurile de incintă sunt lipsite de vreo inscripție. Biserica are o înfățișare exterioară măreață, fiind construită în plan triconc, cu două turle, din care una masivă, deasupra pridvorului și alta mai subțire, octogonală, ornamentată în exterior. Pentru prima dată în Moldova, la bisericile lui Miron Barnoschi-Movilă apare turnul-clopotniță lipit de biserică, amplasat deasupra pridvorului. Acesta schimbă și îngreuiază înfățișarea exterioară a bisericii în ansamblul ei. Turla de deasupra pridvorului este un element de fortificație, având la primul etaj o tainiță în care puteau fi ascunse odoarele bisericii la vreme de primejdie și la etajul al doilea o încăpere cu rol de apărare, având practicate în ziduri metereze pentru tras cu pușca. În această turlă se intra printr-o ușă secretă, ascunsă în epocă de spătarul unei strane bisericești din pronaos. De asemenea, se remarcă și prezența contraforturilor laterale masive pe colțurile pridvorului. Biserica Mănăstirii Bârnova este împărțită, conform tradiției bizantine, în pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul este dreptunghiular, sprijinit în exterior, la colțuri, de contraforturi masive. În interior are o boltă cu două calote, care sunt ornamentate de jur împrejur de torsade timbrate cu scuturi mici. Pronaosul are boltiri simple și este neornat. Între pronaos și naos lipsește peretele despărțitor, fiind înlocuit cu trei arcade și doi pilaștri groși, reprezentând una dintre caracteristicile arhitecturii bisericești din secolul al XVII-lea din Moldova. Naosul prezintă particularitatea de a transmite greutatea turlei pe zidurile laterale prin arcuri transversale. O catapeteasmă mare desparte naosul de altar. Biserica Mănăstirii Bârnova nu este pictată. Mănăstirea Bârnova este înconjurată de un zid de incintă construit din piatră, cu o înălțime de circa 5 metri. Zidurile înconjoară mănăstirea din toate părțile, având o formă de patrulater cu laturile de 102 x 95 m, precum și o grosime de 1,35 m (la bază) și de 1,00 m (înspre partea superioară). Zidul era susținut de contraforturi pe toate laturile, dar în prezent s-au mai păstrat doar două dintre acestea pe latura de vest a incintei. În incinta mănăstirii se poate intra pe două căi de acces: pe sub turnul clopotniță de pe latura de est și printr-o poartă de mici dimensiuni practicată într-un turn de pe latura de vest, boltită sub un arc de piatră. Turnul clopotniță are două etaje; la parter se află o intrare boltită în incinta mănăstirii, la primul etaj se află tainița, având ferestre dreptunghiulare de dimensiuni mici, iar la al doilea etaj este camera clopotelor cu ferestre de dimensiuni mari, terminate la partea superioară în acolade. Acoperișul turnului are forma unui bulb alungit. Intrarea în turn se face pe o scară de zid aflată pe latura nordică. În curtea Mănăstirii se află Palatul Domnesc al doamnei Dafina, construit odată cu mănăstirea. În anul 1678 doamna Dafina Dabija a dăruit Mănăstirii Bârnova, unde era înmormântat soțul ei, mai multe sate lăsate de acesta cu limbă de moarte. Doamna Dafina a refăcut casa egumenească, locuind o perioadă în ea. Mănăstirea Bârnova, ca monument, se află în stare de ruină, propunându-se intervenții de primă necesitate:
- scoaterea umidității din ziduri prin crearea unui dren interior pe axul subsolului și acoperire de protecție
- asigurarea structurii portante prin adăugarea de schele-eșafodaj de susținere,
- sprijiniri de rigidizare,
- injectări de plombe
- completări ale zidurilor prăbușite.
În incinta mănăstirii, la mică distanță de absida altarului bisericii, se află niște ruine ale unor beciuri construite în secolul al XVII-lea. Tavanul beciurilor este boltit, el fiind confecționat din piatră. Stratul de pământ care le acoperea a fost îndepărtat cu prilejul efectuării lucrărilor de restaurare, dorindu-se ca beciurile să fie astfel mai bine puse în valoare.
Fiind complet neprotejate, există pericolul ca aceste beciuri să se surpe. În prezent, Mănăstirea Bârnova are două hramuri:
- Sfântul Gheorghe (23 aprilie) — păstrat de la bisericuța de lemn
- Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul (29 august) — de la Dabija Vodă
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2014/09/info-numis-mondo-63.html
-->
Răspunsuri