În mijlocul codrilor seculari ai Voronei, se află Mănăstirea Vorona. Veche vatră egumenică, întemeiată în urmă cu mai bine de 500 de ani de călugări ruşi, mănăstirea reprezintă loc de pelerinaj şi un adevărat leagăn cultural, adăpostind mii de cărţi vechi şi hrisoave de o valoare culturală uriaşă. Localitatea Vorona, situată la 21 de kilometri de municipiul Botoşani, este o veche vatră moldovenească, atestată încă din timpul lui Ştefan cel Mare. A fost un sat de răzeşi, durat în mijlocul codrilor seculari, ce acoperă dealurile şi văile până dincolo de Tudora. Şi astăzi, din adâncurile codrilor, clopote vechi, cu dangăte care parcă acoperă secolele, cheamă la rugăciune. Pe un drum, astăzi asfaltat, prin mijlocul pădurii se ajunge la Mănăstirea Vorona, vechi leagăn monastic ridicat în mijlocul pădurii. La doar câţiva kilometri de prima mănăstire se afla şi cea de-a doua, Schitul Vorona, locuită de monahi. Odinioară, cele două mănăstiri făcea parte din acelaşi aşemânt monahic. Peste tot în jurul mănăstirii, duminica, mai ales sau în zilele de sărbătoare, se află parcate maşini cu numere din toată Moldova şi nu numai. Mii de credincioşi vin să se roage la mănăstirea din mijocul codrilor. Pe lângă valoarea spirituală, mănăstirea a fost şi un vechi sălaş de cultură şi astăzi aici aflându-se unul dintre cele mai importante fonduri de carte veche din ţară. Mănăstirea Vorona a fost întemeiată conform tradiţiei în anul 1503, de un grup de călugări ruşi, pribegiţi în aceşti codri. Aceştia au ridicat o bisericuţă din lemn, cu hramul ”Naşterea Maicii Domnului”. Această bisericuţă din lemn a constituit baza organizării mănăstirii de către călugării ruşi. De-a lungul secolelor acestora li s-au alăturat călugări români şi greci. Familiile boiereşti din zonă au acordat mare importanţă mănăstirii de la Vorona, inclusiv autorităţile de la Botoşani începând cu secolul al XIX lea, mănăstirea fiind considerată una dintre cele mai importante din această zonă. Între anii 1793-1803, pe lângă biserica din lemn deteriorată, un mare boier paharnicul Iordache Panaite a ridicat o biserică din piatră cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". Mai târziu, în 1835, stareţul Rafail ridică încă o biserică din piatră, tot cu hramul ”Naşterea Maicii Domnului”, ca cea iniţială. În 1869, biserica a fost pictată şi înfrumuseţată de către vornicul Iorgu Vârnav Liteanu, un mare boier din zona Tudorei. Închisă după 1945, mănăstirea a fost redeschisă în 1968 şi transformată în mănăstire de maici, cum a rămas de altfel până astăzi. Mănăstirea de călugări era una dintre cele mai importante din Moldova. Se adunaseră ieromonahi învăţaţi. Când a izbucnit primul război mondial, după înfrângerile de pe Valea Jiului, valuri de refugiaţi olteni şi munteni s-au îndreptat către Moldova. Tocmai fiindcă erau mulţi călugări cu multă ştiinţă de carte a fost organizată o şcoală pentru aceşti refugiaţi. Istoricii mănăstirii spun că mănăstirea Vorona a reprezentat loc de refugiu încă din secolul al XIX-lea pentru transilvăneni şi alţi transfugi din zone de conflict. Copii erau automat înscrişi în şcolile mănăstirii. Încă din Evul Mediu, mănăstirea Vorona a devenit un leagăn de cultură.
Mănăstirea Vorona este o mănăstire ortodoxă de maici situată pe teritoriul comunei cu acealși nume, în mijlocul unei păduri aflată la o distanță de 2 km de sat. Mai jos prezint câteva detalii arhitectonice ale complexului mănăstiresc de la Vorona:
- Biserica "Adormirea Maicii Domnului" are formă poligonal circulară, acoperișul prezentând trei turle octogonale în formă de bulb de ceapă. Este construită din zid de cărămidă, cu absida răsăriteană semicirculară și cu absidele laterale semicirculare în interior. Edificiul este compartimentat în pronaos, naos și altar și nu are pridvor. Biserica nu a fost pictată niciodată în următorii 200 de ani. Catapeteasma bisericii este sculptată în lemn de tisă și pictată în stil neoclasic de schimonahul Vladimir Machedon. În această biserică sunt păstrate două tablouri mari pictate pe pânză reprezentând "Patimile Mântuitorului" și "Judecata universală". În perioada 1990-1992, pictorul Nicolae Gavrilean din Gura Humorului, a pictat interiorul bisericii în tehnica tempera grasă și în stil neobizantin. Pe peretele exterior sudic al naosului au fost repictate scene din judecata de apoi în tehnica fresco. Au fost înlocuite stranele vechi cu altele noi sculptate din lemn de stejar.
- Biserica "Nașterea Maicii Domnului" este o construcție de plan triconc (în stilul bisericilor moldovenești), cu abside semicirculare, având trei turle de lemn în stil rusesc, cu formă de bulb de ceapă. Este construită din piatră și cărămidă, cu absida răsăriteană semicirculară și cu absidele laterale semicirculare în interior. Edificiul este compartimentat în pridvor închis, pronaos, naos și altar. În partea de sud a altarului se află un diaconic-veșmântar. În anul 1854 s-a realizat un amvon frumos sculptat cu cheltuiala vornicesei Profira Crăstescu. Biserica a fost pictată în perioada 1869-1870 de schimonahul Vladimir Machedon, care a realizat și catapeteasma. Cheltuiala pictării bisericii a fost suportată de către vornicul Iorgu Vârnav, soția sa Anastasia și sora sa, schimonahia Epraxia Vârnav, după cum reiese din inscripția aflată pe zidul exterior nordic al pronaosului.
- Biserica "Sf. Ierarh Nicolae" este o construcție de plan triconc (în stilul bisericilor moldovenești), cu o turlă clopotniță deasupra pridvorului. Edificiul nu este pictat nici în interior și nici în exterior. Catapeteasma bisericii este sculptată în lemn de tisă în stil baroc și pictată în stil neoclasic de schimonahul Vladimir Machedon. Biserica are abside semicirculare și trei turle octogonale în formă de bulb de ceapă (stil rusesc). Lângă clădirea lăcașului de cult se află o clopotniță model zvoniță, cu un clopot pe care se află următoarea inscripție: "Acest clopot s-a făcut de către Sf. Mănăstire Vorona cu cheltuiala sa, 1841".
- În partea de vest a incintei se află turnul clopotniță, cu două etaje și cu acoperiș în formă de mitră arhierească. Intrarea în ansamblu se face printr-un gang aflat în stânga clopotniței. În stânga și în dreapta clopotniței sunt clădiri pentru chilii cu cerdacuri susținute de stâlpi din lemn în partea sudică și de coloane din zid în partea nordică. În partea de est a incintei se află mai multe clădiri cu scop administrativ: stăreția (care are la parter ateliere, iar la etaj chilii), sala de protocol pentru primirea oaspeților și o clădire pentru chilii. Mai este păstrată o casă mică în care a viețuit ca frate în 1929-1931 viitorul patriarh Teoctist Arăpașu. În anul 2005 pe peretele casei a fost amplasată o placă de marmură cu următoarea inscripție: "În această chilie a mănăstirii Vorona a viețuit, între anii 1929-1931, ca frate de mănăstire, Prea Fericitul Părinte TEOCTIST, patriarhul României. 2005".
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2015/02/ardagger-austria.html
-->
Răspunsuri