Monumentul eroilor germani de pe raza satului Petrișoru, comuna Racovițeni, județul Buzău, undeva lângă municipiul Râmnicu Sărat, a fost ridicat în anul 1917 de Administrația militară germană de ocupație din România (Militarverwaltung in Rumanien), pe Dealul Racovițeni, la cota 474 metri, ce astăzi nu mai există. Monumentul a fost ridicat în amintirea militarilor Diviziei 12 Infanterie Bavareze care a luptat în perioada 22 – 27 decembrie 1916 pe aceste meleaguri. Construcţia originală a fost demolată în anul 1937, monumentul fiind refăcut parţial, după un nou plan.
Această nouă construcţie, care adăpostea rămăşiţele a 6623 militari (majoritatea neidentificaţi), a fost demolată definitiv, la ordinul Armatei Roșii, în anul 1949.În epoca actuală se mai găsesc doar ruinele fundaţiei, alături de elemente dislocate din fostul ansamblu comemorativ. Datorită proeminenţei dealului, ruinele se pot vedea de la distanţă mare (inclusiv de pe traseul Drumului europaean E85.În cursul retragerii trupelor române şi ruse din Muntenia, în 1916, autorităţile militare române şi-au pus speranţe în linia fortificată Furu Mare - Racoviţeni – Viziru, ale cărei lucrări, efectuatuate în grabă datorită deteriorării situaţiei militare, au început la 11 octombrie 1916. Lucrările realizate au fost superficiale şi fortificațiile edificate de slabă calitate, în timpul bataliei care a urmat, linia respectivă nedovedindu-şi eficienţa. Astfel, în perioada 22-27 decembrie 1916 a avut loc, în timpul retragerii trupelor române şi ruse spre Siret, Bătălia de la Râmnicu Sărat, cunoscută şi sub denumirea de „Bătălia de Crăciun”, sau „Bătălia Râmnicului”. Pe dealul Racoviţenilor, unde se făcea joncţiunea dintre trupele române şi ruse, s-au dat lupte grele, în care cota dealului, apărată de cavaleriştii ruşi, a fost cucerită şi pierdută de mai multe ori de către armata germană (Divizia 12 Bavareză din compunerea Grupului de armate Morgen). După pierderea dealului, trupele ruse şi române şi-au continuat retragerea spre Siret, ulterior bătăliei frontul stabilizându-se în sudul Moldovei. Ambele tabere au avut pierderi mari.
Aici au fost înhumați 6623 militari căzuți în bătălia ce a avut loc aici, dar și în împrejurimi. Se pare că numărul celor înmormântați aici este relativ, iar printre aceștia ar fi și vreo 3000 de ruși dar și câțiva eroi austrieci sau chiar români. Ansamblul monumental era de fapt un mausoleu și un cimitir de onoare. Amprenta la sol a mausoleului avea dimensiunile de 10 x 6 metri, având o subterană adâncă de 2 metri și jumătate, cu 9 firide și era înalt de 8 metri. Mausoleul era prevăzut cu 7 trepte de jur împrejur, fiind placat cu marmură pe toate laturile și împrejmuit de un zid înalt de 2,5 m, cu laturi de 30 x 35 m. Accesul în zona sa se făcea printr-o poartă metalică, deasupra căreia se găsea o plachetă din bronz, inscripţionată în limba germană, cu următorul text: „Vouă, Camarazi căzuţi în onoare şi spre amintire pentru luarea cu asalt a acestei înălţimi în luptele de Crăciun înaintea Râmnicului-Sărat de la 22 la 26 Decembrie 1916. A 12-a Divizie de Infanterie Bavareză. O altă placă de marmură, inscripţionată în limbile germană, română și rusă cu textul „Aici odihnesc eroii ... morţi pentru patrie”, era situată spre poartă, lângă partea de jos a treptelor. În jurul mausoleului erau dispuse şapte piese (probabil de artilerie), de piatră. În perioada interbelică, monumentul a început să se degradeze, la aceasta contribuind şi locuitorii zonei, care au distrus plăcile de marmură şi au luat construcţia la ţintă cu armele, ca răzbunare împotriva germanilor. Deja, în anul 1931 construcţia necesita urgent reparaţii, iar în 1934 Societatea “Cultul Eroilor” a propus desfiinţarea sa, având drept motive „excentricitatea“ monumentului şi imposibilitatea acestuia de a fi întreţinut.În anul 1937, monumentul original împreună cu zidul de împrejmuire au fost demolate şi terenul a fost nivelat, urmând a fi edificat un nou cimitir şi un nou osuar. Noul osuar, de 8 x 8 m, cu o criptă adâncă de 2,5 m în care au fost reînhumate osemintele celor 5250 de militari din vechea criptă, a fost construit în mijlocul terenului. În acelaş an a fost construită o capelă provizorie din lemn, care, a adăpostit în 570 de sicrie de lemn, rămăşiţele a 1153 de militari, din care 6 identificaţi, din cimitirul anterior şi din diverse localităţi aflate în raza fostului județ Râmnicu Sărat. În primăvara anului 1938, a început construirea unui nou cimitir şi ale noului monument. Ansamblul urma să aibă 40 x 50 metri cu două turnuri pe una dintre laturile mici, unul pentru cultul ortodox și unul pentru cultul catolic. În curtea interioară a acestuia urma să se afle mormântul comun, de 10 x 10 metri. În anul 1940 lucrarea nu era încă terminată, iar cutremurul survenit a avariat partea superioară a monumentului. Noi dinstrugeri au fost suferite de construcţie în 1944, datorită tragerilor de artilerie, odată cu înaintarea trupelor sovietice. Lucrările de restaurare nu au mai fost finalizate vreodată, iar la ordinul Armatei Roșii, monumentul a fost distrus în anul 1949. Materialele de construcţie rezultate au servit atât la edificare în anii 1950, a Casei de Cultură din municipiul Râmnicu Sărat, cât şi în timp, localnicilor la realizarea de construcţii în gospodăriile proprii. Neglijat şi abandonat de autorităţi, cimitirul s-a degradat şi el complet şi împrejmuirea a dispărut, astfel că în perioada anilor 1984 – 1988, monumentul nu a fost inclus în listele de evidenţă a mormintelor şi operelor comemorative de război. În epoca actuală, la cota 474 m se găsesc încă elemente dislocate din fostul ansamblu comemorativ.
Pe amplasamentul fostei construcţii supravieţuiesc doar ruinele fundaţiei, care, datorită proeminenţei dealului se pot vedea de la distanţă mare. Pentru a cinsti totuşi memoria miilor de ostaşi înhumaţi aici, în apropierea fostului monument au fost ridicate două cruci simple, confecţionate piatră şi protejate de un gard. Administraţia locală a făcut şi face în continuare, fără succes, demersuri pentru refacerea ansamblului comemorativ.
-->
Răspunsuri