Brăila este municipiul de reședință al județului cu același nume și este situat pe malul stâng al fluviului Dunărea. Aici se află sediul Agenției de Dezvoltare Regională Sud-Est.
Orașul este o veche așezare, apărând cu numele "Drinago" într-o veche descriere geografică și de călătorii spaniolă, dar și pe câteva hărți catalane (Angellino de Dalorto, 1325 - 1330 și Angelino Dulcert, 1339). În anul 1368 orașul este menționat ca Brayla într-un privilegiu de transport și comerț acordat neguțătorilor brașoveni de către domnitorul Vladislav Vlaicu.
Orașul a fost ocupat de turci devenind raia de la 1554 până la sfârșitul războiului ruso-turc din 1828-1829, perioadă în care este numit Ibrail. Perioada de maximă înflorire o are la începutul secolului al XX-lea, când este un important port de intrare-ieșire a mărfurilor din România, fiind accesibil navelor maritime de dimensiuni mici și medii.
Factorul care a contribuit în cel mai înalt grad la dezvoltarea Brăilei, după anul 1829 a fost libertatea comerțului pe Dunăre și mare, prevăzută de unul din articolele tratatului de la Adrianopol. Această libertate face ca mărfurile Brăilei și în primul rând grânele, produsele animaliere, sarea, să poată fi vândute oricui, și anume acelora care ofera prețurile cele mai bune.
De acum se termină monopolul turcesc, obligația de a aproviziona Imperiul otoman, în special capitala și armata lui. Rezultatul acestei mișcări comerciale este dezvoltarea tot mai accentuată a portului și a orașului Brăila. Orasul de la malul Dunarii este recunoscut si astazi pentru varietatea de etnii. Ceea ce i-a unit pe toti a fost importanta economica.
Unul dintre cele mai dezvoltate orase situate pe malul Dunarii este Braila. Dezvoltarea acestei localitati, care apare prima oara atestata documentar la 1364, nu s-a produs in perioada regimului comunist, ci cu multe decenii inainte, anii dintre cele doua razboaie fiind cei mai prielnici. Expansiunea nu a fost doar una economica, ci si culturala.
Excelenta sa pozitionare a atras aici oameni de prin toata lumea. Italieni, greci, armeni, bulgari, evrei, lipoveni, sarbi sau turci au ajuns in Braila. Pe aceștia îi lega interesul economic, iar pe aici se invarteau toate bancnotele de pe fata pamantului. Oamenii care făceau negot in port au ridicat case frumoase in oras. S-au stabilit aici si au convietuit alaturi de alte nationalitati.
Oamenii avuti ai acelor vremuri erau preocupati de cultura. Fiecare casa avea pian. Se asculta muzica buna, se vorbeau limbi straine. Braila, oras incarcat de istorie, loc de bastina al multor personalitati marcante ale stiintei si culturii romanesti, ascunde sub pamantul sau misterioase tunele. Hrubele de altadata, pivnitele de azi ale Brailei, au inceput sa iasa mai des la iveala si sa starneasca mai mult curiozitatea arheologilor, o data cu ploile nemiloase care "au batut" si zona Brailei.
In dictionar, cuvantul hruba desemneaza o cavitate subterana, zidita si boltita, care serveste la depozitarea produselor si ca loc de trecere. Pasajele subterane nu mai sunt circulate de multa vreme, insa oamenii care au descoperit tunele sub casele lor nu le-au dat o prea mare importanta istorica, ci le-au reamenajat, transformandu-le in beciuri numai bune pentru a-si depozita vinul ori conservele.
Se pare ca nici pana astazi nu s-au descoperit documente care sa dovedeasca si sa localizeze cu exactitate existenta unui sistem intreg de hrube al Brailei, dar s-au tesut legende, s-au facut presupuneri si reconstituiri pe baza unor ramasite, a unor urme descoperite in timp. Nu există in momentul de fata, un plan care sa arate pe unde sunt, unde se afla exact aceste hrube. Nici una nu a fost cercetata din punct de vedere arheologic, decat dupa ce s-a prabusit.
Cel mai probabil, Braila a mostenit de la turci aceste hrube, dupa ce armata otomana a fost obligata sa paraseasca Braila. Se pare ca au fost construite pentru a facilita transportul trupelor militare in punctele nevralgice ale orasului. Era o modalitate de a se deplasa mai rapid spre zidurile externe, fara a deranja populatia civila, care, de altfel, nu avea cunostinta de ele. In anul 1828, Imperiul Tarist cucereste Braila. Turcii sunt obligati sa se retraga.
Din informatiile scrise existente, in ultimii ani de stapanire otomana, Braila avea 40000 de locuitori. In timpul administratiei militare ruse, ocupantii demoleaza complet Cetatea Brailei. Acum nu mai exista nici macar o piatra din cetate. Rusii au sapat santuri pe langa ziduri si au scos inclusiv fundatia zidurilor. Era in interesul vital al Rusiei sa nu lase intreaga aceasta cetate, care putea controla tot traficul de pe Dunare.
Tot in perioada administratiei lor militare, rusii schimba si reteaua stradala din Braila, constituind un plan al orasului cu strazi semicirculare, care, in ansamblul lor, au aspectul unui amfiteatru. Probabil, rusii au stiut de aceste hrube si, daca au distrus fortificatia, era normal sa blocheze aceste tunele cu rol militar. N-au avut nici ei interesul sa dezvaluie secretul.
Acum, informatiile despre hrube apar accidental, cand se mai prabuseste câte o bolta. Sunt multe case in Braila care ascund sub fundatia lor hrube. Oamenii sunt destul de reticenti in ceea ce priveste tunelele de sub pamantul locuintelor lor. Se cam feresc sa spuna ca au hrube, de teama ca le-ar putea intra in casa cineva sau pur si simplu pentru ca nu vor sa fie deranjati.
Dupa 1834, cand Braila devine port principal la Dunare, ceea ce a insemnat si o repopulare a orasului si aparitia de noi negustori, multe dintre hrube, identificate de oameni, au fost transformate in beciuri. Avand o temperatura constanta, ele ofereau un mediu propice pastrarii unor alimente precum branza, pestele, carnea sarata, maslinele, faina, malaiul, uleiul, zaharul sau vinurile.
Si astazi sunt braileni care-si utilizeaza hrubele pe post de beciuri. Unii localnici s-au gandit sa faca din hrube o afacere care sa le rotunjeasca veniturile, iar ideea le-a venit dupa ce au vazut ca mass-media, si nu numai, prezinta interes fata de acest subiect. Brăila este unul din puținele orașe din țară care a păstrat neschimbate denumirile străzilor în ultimii 130 de ani, aceste nume nefiind schimbate nici în perioada comunistă.
De asemenea, orașul păstrează neschimbate foarte multe clădiri din secolul al XIX-lea, fiind o adevărată rezervație arhitectonică pentru cei interesați. La recensământul din anul 2011 orașul număra 180302 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 216292 locuitori), dintre care: români – 90,16%, romi – 1,12%, ruși lipoveni – 1,06% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a municipiului Brăila astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 90,58% și restul – nedeclarată sau altă religie.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2013/07/adlwang-austria.html
-->
Răspunsuri