Zalău, original și colocvial – Zălau, în limba maghiară - Zilah, în limba germană - Zillenmarkt sau Waltenberg, este municipiul de reședință al județului Sălaj, care include și satul Stâna. Dacologii consideră că toponimul s-a format pe baza cuvântului "zilai" din limba dacă, ce are sensul de vin negru, roșu. Ipoteza poate fi apropiată de adevăr, deoarece în zonă se cultiva mai demult viță de vie.
Filologul Gh. Chende-Roman a explicat și forma în care Zalăul a fost atestat în 1808 sub denumirea germană de Zillenmarkt și Waltenberg. Zillenmarkt semnifică "piața Zalău". Wald înseamnă pădure, iar berg înseamnă munte, astfel că toponimul însemna "munte împădurit".
Descoperirile arheologice de pe teritoriul municipiului Zalău au pus în evidență dovezi ale existenței umane în aceste locuri încă din neolitic, respectiv cu cca. 6500 de ani în urmă.
Monedele dacice descoperite în perimetrele arheologice din zona centrală a municipiului, de pe Valea Miții și din vestul orașului, la care se adaugă importante elemente aparținând culturii romane, atestă continuitatea locuirii dacice în acest areal și dezvoltarea unor relații de ordin economic cu orașul Porolissum.
Prima consemnare scrisă cu privire la Zalău apare în Gesta Hungarorum, numită și Cronica lui Anonymus - notar la curtea regelui Bela al IV-lea al Ungariei – lucrare definitivată între anii 1200 și 1230. Zalăul există ca așezare omenească încă din jurul anului 900, dar prima atestare documentară apare la 1220 sub numele de villa Ziloc.
După năvălirile tătare și pustiirea orașului din anul 1241, Zalăul intră din anul 1246 în administrarea episcopatului catolic de la Oradea și este menținut sub această administrație până în anul 1542, când intră în componența Principatului Transilvaniei. La 1 august 1473 Matei Corvin, regele Ungariei și Boemiei, declară Zalăul pentru prima dată oras-târg, oppidum Zilah, privilegiu care scotea orașul de sub dominația comitatului, acordând dreptul de comerț liber cu toată țara și oferindu-i independență economică.
La sfârșitul secolului al XVI-lea orașul aparținea Transilvaniei și avea o conducere administrativă autonomă, alcătuită din 33 de senatori aleși, dintre care unul era primar. Pe lângă aceștia, mai funcționau un notar, un arhivar și un casier. Alte praguri importante în dezvoltarea localității se înregistrează în anul 1571, sub domnia principelui Ștefan Bathory, în anul 1600 sub domnia lui Mihai Viteazu, iar după anexarea Transilvaniei de Imperiului Habsburgic, orașul cunoaște o decădere economică pe fundalul unei infuzii a produselor de proveniență apuseană, în detrimentul celor autohtone.
Odată cu victoria din 3 august 1601 de la Guruslău, a lui Mihai Viteazul, patronul spiritual al orașului, Zalăul se bucură de propriile reguli administrative, legislative, fiscale și militare, precum și de o autonomie reală care oferă libertăți cetățenilor. O cronică din secolul al XVII-lea menționează pentru prima dată ocupațiile locuitorilor orașului: curelari, olari, rotari, pantofari, măcelari, croitori, fierari, dulgheri, pălărieri și, nu în ultimul rând, armurieri. În decursul secolelor al XVI-lea – al XVII-lea, în Transilvania au fost organizate o serie de colegii calvine (reformate), în Zalău fiind întemeiat primul colegiu în anul 1646, actualul Colegiul Național Silvania.
Până în anul 1848 Zalăul s-a bucurat de privilegii și autonomie. După 1848, Zalăul și-a pierdut autonomia și independența. În anul 1876 a avut loc o nouă împărțire administrativ-teritorială a Transilvaniei, în urma căreia, comitatele Crasna și Solnocul de Mijloc (după vechea împărțire administrativ-teritorială) s-au unit și au format împreună fostul județul Sălaj, iar Zalăul era reședință de județ.
În anul 1950 Zalăul face parte din regiunea Cluj, având statutul de raion. După o nouă împărțire administrativ-teritorială, în 1968, Zalăul a devenit capitala județului Sălaj, iar în 1979 dobândește rangul de municipiu. Municipiul Zalău este situat în zona centrală a județului Sălaj, în bazinul hidrografic al râului Zalău, la contactul depresiunii cu același nume și culmea Meseșului.
Zalău este situat în apropierea graniței fostului Imperiu Roman, mai precis la 8 km de castrul roman de la Porolissum - cea mai puternică fortificație cu rol de apărare din partea de nord-vest a provinciei romane Dacia. În epoca medievală orașul Zalău reprezenta spațiul de trecere dinspre centrul Europei înspre inima Transilvaniei, prin binecunoscutul "drum al sării".
Relieful colinar al depresiunii are o altitudine cuprinsă între 200–500 m. În Depresiunea Zalăului predomină un climat temperat submontan, cu precipitații bogate și oscilații mai mici de temperatură decât în Podișul Transilvaniei. Aceasta face ca împrejurimile orașului să fie bogate în păduri de foioase, creând un ecosistem favorabil dezvoltării turismului.
La recensământul populației din anul 2011 municipiul Zalău număra 56202 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 62927 locuitori), dintre care: români – 76,45%, maghiari – 15,41%, romi – 1,41% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a municipiului Zalău astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 68,34%, romano catolici – 1,45%, reformați – 13,25%, penticostali – 3,24%, greco catolici – 2,97%, baptiști – 1,71% și restul – nedeclarată sau altă religie.
Sporul natural este descendent, de la un spor natural de 596 de persoane în anul 1992 la un spor natural de 273 de persoane în anul 2012, dar cu toate acestea se menține pozitiv. Sporul migratoriu al municipiului Zalău înregistrează valori negative. Anual municipiul pierde în medie prin migrație peste 500 de locuitori. Ponderea femeilor din totalul populației municipiului Zalău prezintă o tendință de scădere de la 49,85% în anul 1992 la 48,85% în anul 2012, iar ponderea bărbaților din totalul populației prezintă o tendință de creștere de la 50,14% în anul 1992 la 51,14% în anul 2012.
Structura pe grupe de vârstă prezintă o reducere a populației tinere (0–19 ani), de la 39,35% în anul 1992 din totalul populației, la 31% în anul 2002. În Zalău își desfășoară activitatea Casa de Cultură a Sindicatelor și Casa Municipală de Cultură, Biblioteca Județeană "I. S. Bădescu", Muzeul Județean de Istorie și Artă, Galeria de Artă "Ioan Sima". Municipiul Zalău are o bibliotecă documentară, fondată în 1646 în cadrul Colegiului Reformat. În anul 2014, biblioteca dispunea de peste 210000 volume, din care cea mai mare parte este carte rară sau unicat.
La 23 august 1950, presa vremii consemna inaugurarea unei biblioteci centrale cu peste 7000 de volume în limbile română și maghiară, în spațiul Ateneului Popular (actuala Casă Municipală de Cultură) "într-un local încăpător care dispunea și de o frumoasă sală de lectură". Colecțiile cuprindeau cărți din diferite domenii, unele cu o vechime considerabilă, cum ar fi De remediis a lui Petrarca din 1649. În 1952 biblioteca devine Biblioteca Raională având și sarcini de îndrumare a bibliotecilor de pe raza teritoriului Sălaj.
În 1957 a primit numele cărturarului sălăjan Ioniță Scipione Bădescu. În 1968 a devenit Biblioteca Județeană, ca urmare a noii împărțiri administrativ-teritoriale. De-a lungul timpului, biblioteca a funcționat în spațiile Casei Municipale de Cultură, în spațiul actualului muzeu (fosta stradă Ady Endre, nr. 5), în spațiul actualului Centru de Librării (Piața Libertății, nr. 10) și în actualul sediu, Piața Iuliu Maniu, nr. 13, începând cu anul 1971. Orașul are o bogată tradiție în organizarea de manifestări artistice și culturale.
Actualmente sunt deosebit de active ansamblul folcloric Rapsodia Sălajului (1958), orchestra de muzică populară Meseșul, corurile Camerata Academica Porolissensis, Gloria Dei, Țara Silvaniei, ansamblul folcloric al Casei de Cultură a Sindicatelor, ansamblul folcloric profesionist Porolissum, ansamblul folcloric de tineret Columna și cel al copiilor Mugur-Mugurel și Asociația Pro Teatru.
Principalele lăcașuri de cult ale orașului sunt:
- Biserica "Adormirea Maicii Domnului", disputată între ortodocși și greco-catolici
- Biserica reformată, ridicată la începutul secolului al XX-lea pe locul bisericii medievale. Construcția actuală păstrează vestigii din edificiul anterior, între altele o lespede din anul 1569 cu stema Zalăului
- În secolul al XX-lea a fost construită Catedrala Episcopală Sfânta Vineri
- Biserica ortodoxă "Sf. Treime"
- Biserica ortodoxă "Sf. Ștefan", construită sub îndrumarea părintelui protopop Ștefan Lucaciu
- Biserica ortodoxă "Pogorârea Sf. Duh".
- În Zalău mai sunt două biserici greco-catolice, două biserici reformate și una romano-catolică.
- Există de asemenea cinci biserici baptiste (una de limba maghiară), două penticostale și una adventistă.
Orașul Zalău a fost un important centru economic din această parte a țării din cele mai vechi timpuri.
O cronică din secolul al XVII-lea menționează pentru prima dată meseriile locuitorilor orașului: curelari, olari, rotari, pantofari, măcelari, croitori, fierari, dulgheri, pălărieri și armurieri. După anexarea Transilvaniei de Imperiului Habsburgic, Zalău a intrat într-un declin economic. Procesul de industrializare și-a făcut simțită prezența de la începutul secolului al XX-lea, când a început exploatarea carierei de piatră roșie de pe Meseș, au fost înființate două mori care folosesc forța aburului, fabrica de cărămidă, a cărei dezvoltare era facilitată de existența lutului de bună calitate din apropierea orașului, și altele. Tot la începutul secolului al XX-lea a fost introdus curentul electric. După 1918 s-a înregistrat o evoluție economică ascendentă, ajungând să aibă în a doua jumătate a secolului al XX-lea o gamă largă de ramuri industriale, care se mențin și în prezent: industria metalurgică și a construcțiilor de mașini (companiile Silcotub, Rominserv Valves IAIFO), industria de prelucrare a lemnului, industria prelucrării cauciucului (Michelin), industria alimentară, industria textilă, a materialelor de construcții (Cemacom) etc. Beneficiind de un cadru natural deosebit, de poziția sa de la poalele Meseșului și de un bogat fond turistic de origine antropică, municipiul Zalău este și un important centru turistic.
Baza materială existentă este de șase unități de cazare, din care patru hoteluri, un motel și două tabere școlare. Numărul total de locuri în unitățile de cazare este de 708, din care 325 de locuri în tabere școlare. Turismul cultural este strict legat de prezența pe teritoriul județului a unor valori culturale care pot îmbrăca diverse forme. Demne de interes sunt festivalurile folclorice, serbările câmpenești și pastorale, care în multe cazuri atrag mii de spectatori. În fiecare an, în perioada martie–decembrie au loc evenimente culturale dintre care amintim: Festivalul Roman, Zilele Cetății, Satul Sălăjean – concursuri de bucătărie tradițională, prezentări și degustări de produse tradiționale, recitaluri ale unor ansambluri folclorice și demonstrații ale meșterilor populari, Festivalul Vinului Festivalul de folclor Cântece Dintotdeauna, Muza Fest, cunoscut și ca Festivalul Artelor. Ca obiective turistice ale orașului enumăr:
- Muzeul Județean de Istorie și Artă, înființat la 15 mai 1951, are în patrimoniu peste 220000 de exponate.
- Galeria de Artă "Ioan Sima"
- Cazinoul Asociației Meșteșugarilor (1895–1899), azi secția de Istorie a Muzeului Județean de Istorie și Artă
- Liceul Reformat (actualul Colegiu Național Silvania)
- Primăria (1836–1838)
- Grupul statuar Wesselenyi, dezvelit la 18 septembrie 1902
- Cazarma General Dragalina (azi Cercul Militar Județean)
- Obeliscul Eroilor (50 m înălțime)
Orașul Zalău are o tradiție importantă în domeniul sportului. Echipa de handbal HC Zalău (fostă Silcotub Zalău) a câștigat de trei ori campionatul, în 2000–01, 2003–04, 2004–05, sub îndrumarea fostului selecționer al naționalei României, Gheorghe Tadici. O altă echipă importantă este cea de volei, Remat Zalău. În 2010, Remat Zalău a câștigat titlul de campioană națională la volei masculin, participând in premieră în grupele CEV Champions League. Aici s-au născut sau au trăit o vreme politicienii: Eduard Helvig, Dacian Cioloș și Codruț Sereș.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2015/04/monede-euro-de-colectie-belgia-13.html
-->
Răspunsuri