Muzeul Breslelor „Incze László”din municipiul Târgu Secuiesc, județul Covasna este amplasat în Strada Curtea, la nr. 10. În anul 1969, când se aniversau 120 de ani de la moartea eroului pașoptist Aron Gabor, s-a profitat de ocazie și s-a înființat acest muzeu, la inițiativa Comitetului Județean de Cultură de atunci și a Muzeului Județean Covasna (Muzeul Național Secuiesc de azi). Astfel, chiar pe terenul unde a fost turnătoria de tunuri, în casa Turóczi, în două din camerele sale, s-a deschis o expoziție permanentă. Într-o cameră a fost expusă colecția de obiecte referitoare la momentul istoric 1848–1849, colecție din fondul Muzeului Județean, iar în cealaltă, obiecte care încercau să refacă istoria breslelor și a asociațiilor meșteșugărești. Acestea au fost expozițiile prin care s-au pus bazele muzeului de astăzi. După vernisajul expoziției și ca urmare a impactului pe care aceasta l-a avut în rândul vizitatorilor, a ieșit la iveală faptul că meseriașii și urmașii lor din zonă se află în posesia unui valoros material documentar, care ar putea îmbogăți colecțiile micului muzeu din Târgu Secuiesc. De colectarea și expunerea obiectelor cu valoare de document s-a ocupat profesorul de istorie László Incze. În anul 1970, acestuia i-a fost recunoscută calitatea de muzeograf și i s-a încredințat conducerea secției cu expoziția permanentă din casa Turóczi. În anul 1971, muzeul înființat de numai doi ani a primit un nou spațiu, în clădirea Primăriei, un imobil construit în anul 1857, fapt ce a dus la intensificarea eforturilor de colecționare a obiectelor. Paralel cu strângerea obiectelor, s-au declanșat și lucrări de transformare și reamenajare a spațiilor clădirii, pentru a răspunde cerințelor muzeistice. Muzeul actual al orașului Tg. Secuiesc a fost inaugurat la 3 martie 1972 ca o secție a Muzeului Județean. Expozițiile permanente ale noului muzeu au menirea de a oferi vizitatorului un tablou cât mai expresiv despre trecutul orașului Târgu Secuiesc, cu secvențele care îi definesc identitatea și i-au marcat istoria: meșteșugurile pe care localnicii (tâmplari, cojocari, olari, cizmari, pantofari, tăbăcari, fierari, turtari, măcelari, pălărieri, croitori) le-au transmis din tată în fiu și care au devenit cea mai prețioasă tradiție a orașului și documentele care depun mărturie despre implicarea orașului în revoluția din 1848–49. În fiecare cameră sunt păstrate documente scrise, steaguri, cufere, mese aparținând diferitelor profesii și asociații de meșteșuguri. În sălile artelor plastice expun regulat artiști invitați din toată țara. O notă distinctă din colecțiile muzeului sunt cele aproape două sute de păpuși, „Zsuzsi și Andris”, majoritatea îmbrăcate în costum popular maghiar. Din punct de vedere al distribuției regionale sunt prezentate aproape toate provinciile Transilvaniei și acoperă temporar aproximativ un secol, constituind o valoare etnografică de neprețuit.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/03/artstetten-austria.html
-->
Răspunsuri