Brezoi este un oraș în județul Vâlcea care include și localitățile: Călinești, Corbu, Drăgănești, Golotreni, Păscoaia, Proieni, Valea lui Stan și Văratica. Orașul se află în nordul județului, la confluența râului Lotru cu râul Olt, în cea mai mare depresiune intercarpatică, cunoscută sub numele de Țara Loviștei.
Localitatea se află la 35 km nord de Râmnicu Vălcea și la 66 km sud de Sibiu. Accesul în oraș se poate face prin ramificația DN7A (Brezoi–Voinea-Petroșani) a drumului european E81, sau pe calea ferată, stația aferentă purtând numele de Lotru. La origine este un sat de moșneni, care se ocupau cu creșterea vitelor, oilor, exploatarea și prelucrarea rudimentară a lemnului.
La Valea lui Stan exista încă de pe vremea lui Mircea cel Bătrân o exploatare a aurului începută la Mănăstirea Cozia cu robi țigani. Aceștia au rămas să lucreze ca salariați și la ceilalți proprietari de-a lungul timpului, așezarea fiind și astăzi cunoscută ca o așezare de rromi.
Satul Proieni care aparține orașului Brezoi se remarcă în istoria neamului prin faptul că aici într-o veche biserică ortodoxă Mihai Viteazul și-a legat destinele de Doamna Stanca. Localitatea Brezoi s-a dezvoltat mult după 21 aprilie 1887, când statul dă o lege favorizantă inițiativelor particulare. Atunci ia ființă aici Societatea forestieră „Lotru”, cu capital italian.
Structura populației se schimbă prin apariția de muncitori străini, maghiari și germani. Acest lucru reiese și din faptul că la Școala privată a „Societății Forestiere”, înființată în anul 1904, se preda în limbile română, maghiară și germană. De asemenea, aici a existat și există o parohie romano-catolică, existența ei fiind determinată de existența maghiarilor și a unor italieni (specialiști ai fabricii de cherestea).
Datorită faptului ca se află într-o poziție centrală, localitatea a fost de-a lungul timpului reședință de plasă și de raion. Importanța Brezoiului în zonă a fost determinată și de apariția unei puternice industrii forestiere care a adus bunăstare locuitorilor așezării, indiferent de etnie sau religie. Și astăzi se mai vorbește despre diferite familii care au contribuit la această bunăstare și de multe ori ești surprins să auzi nume cu rezonanță italiană, maghiară sau germană care vorbesc o românească pură, fără a se manifesta vreo tendință naționalistă. Și după naționalizarea Societății forestiere în 1948, inima industriei Brezoiului a rămas tot cea a prelucrării lemnului, cei mai mulți locuitori lucrând la „fabrică”. „Fabrica” care mai funcționează și astăzi.
La sfârșitul anilor 1960, începutul anilor 1970 și în continuare, odată cu apariția construcțiilor hidroenergetice de pe râul Lotru, viața localității a suferit un reviriment datorită oferirii de noi locuri de muncă pe o perioadă de peste 15 ani, realizându-se astfel importante amenajări urbane. La recensământul din anul 2011 orașul număra 6022 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 6859 locuitori), dintre care: români – 85,3%, romi – 8,78% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului vâlcean Brezoi astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 90,76%, penticostali – 2,09% și restul – nedeclarată sau altă religie.Cel mai vechi document care consemnează numărul exact de locuitori al localității Brezoi este Catagrafia din anul 1838, în care apare un număr de 91 de familii, cu o populație totală de 308 locuitori.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2014/10/monede-de-colectie-bulgaria-1.html
-->
Răspunsuri