Eforie este un oraș în județul Constanța, format din localitățile Eforie Nord și Eforie Sud (reședința). Orașul a fost fondat în anul 1966 prin unificarea administrativă a actualelor localități componente.
La recensământul din anul 2011 orașul număra 9473 locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2002 – 9465 locuitori) dintre care: români – 80,61%, romi – 3,25%, turci – 2,2%, tătari – 3,55% și restul – necunoscută sau altă etnie.
Componența confesională a orașului constănțean Eforie astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 81,24%, musulmani – 6,53% și restul – nedeclarată sau altă religie.
Istoria localității a început în anul 1893, an în care Societatea de binefacere «Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti» a cumpărat de la «Ministerul Agriculturii şi Domeniilor» un teren de 100 hectare situat pe marginea Lacului Techirghiol, în partea de nord-est (aproximativ zona ocupată azi de hotelul Europa).
Pe locul cumpărat, societatea de binefacere a construit în anul 1900 «Spitalul Marin». Acesta a fost de altfel primul sanatoriu de acest gen de la Marea Neagră.
În perioada următoare în zonă au început să fie construite primele vile, sanatorii şi baze de tratament din Eforie, iar mai târziu au apărut şi primele hoteluri. În anul 1930 s-a construit hotelul «Grand», iar în anii 1936-1937 s-s anexat acestuia o bază de tratament balnear.
În cele ce urmează vom putea “vedea” imaginea din anul 1931 a noii staţiuni Eforie-plajă surprinsă de ochiul critic al unui reporter al revistei “Ilustraţiunea Română”: “Pe locul unde acum câţiva ani se întindeau nesfârşitele bălării pudrate de praful calcaros al drumului dobrogean, între Agigea şi Sanatoriul Eforiei Spitalelor Civile, se ridică astăzi, cocheta şi pretenţioasa nouă staţiune Eforie-plajă.
Un parc de vile ultramodern, un hotel grandios şi “european" în larga accepţie a cuvântului, o faleză pietruită în dale, o pergolă elegantă legând hotelul de plajă. Cazinoul Riegler, Cazinoul Hotelului, Sanatoriul Dr. Antoniu şi construcţiile taberei O. N. E. F. reprezintă primele aşezări a noii staţiuni.
S'au ridicat, ce e drept, printr'un efort lăudabil al câtorva oameni care s'au devotat ideii noii staţiuni şi printr’un sacrificiu bănesc care nu poate rămâne nerăsplătit într’un apropiat viitor.
Şi'n timp ce, gospodarii Movilei (notă: vechiul nume al staţiunii) nu s'au învrednicit în doisprezece ani să pietruiască o singură stradă sau să realizeze o singură îmbunătăţire la care mândra noastră staţiune avea tot dreptul, Eforie-plajă ne-a dat cel mai frumos exemplu pe cere ni-l putea da o staţiune balneoclimaterică românească.
Este în această minunată realizare o satisfacţie pentru toti acei care jinduiau la staţiunile străine, atractive prin confortul şi spiritul lor occidental. Evident, realizările de până acum sunt începuturile viitoarei staţiuni - pe cât se pare o staţiune “mondernă", cu serioase şi îndreptăţite pretenţii.
La mijloace şi la concepţii noi, pe de-a-ntregul occidentale, diametral opuse tembelismului oriental caracteristic acestor meleaguri - trebuie să corespundă oameni noi, sau cel puţin oameni care au putut cunoaşte tehnica de organizare şi de exploatare a altor staţiuni străine care şi-au asigurat de multă vreme o binemeritată faimă.
Conducătorii noilor aşezăminte trebuie să găsească mijlocul de a creea sau importa asemenea oameni care au darul de a atrage clientela - nu s'o indispună, s'o respingă, s'o brutalizeze sau s'o terorizeze cum se întâmplă de obicei…Sub acest raport nici Eforie-plajă nu se poate felicita. Ea are totuşi scuza unui început realizat vertiginos, scăpând această importantă şi poate decisivă latură.
Un exemplu: în cel mai confortabil loc, la hotel, unde excelează un spirit cu totul occidental, celor mai bune intenţii li se opune pensiunea unui restaurator care, oricare i-ar fi motivele, n'a izbutit să mulţumească. Eforie-plajă nu trebuie să repete greşelile altor staţiuni.
Ar fi păcat de investiţiunile însemnate, de frumuseţile care se pun atât de inteligent în valoare, de munca atâtor oameni care se ostenesc să realizeze o operă de merit şi de gust. O staţiune nouă este un nou isvor de bogăţie şi încă un mijloc de a impiedica exodul vilegiaturiştilor în alte ţări. De aceia străduinţele tuturor trebuie să-i asigure, de la inceput, o bună şi sigură desvoltare.”
(Extras din articolul “Eforie-plajă” (nesemnat) publicat în numărul din 19 august 1931 al săptămânalului “Ilustraţiunea Română”.)
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2014/11/albatana-spania.html
-->
Răspunsuri