Panciu este un oraș din județul Vrancea, care include și satele: Crucea de Jos, Crucea de Sus, Dumbrava, Neicu și Satu Nou, fiind situat în partea central-estică a județului, pe malul stâng al râului Șușița, la 30 kilometri sud depărtare de municipiul Focșani.
Cele mai vechi descoperiri arheologice din regiune au origini în paleolitic. În anul 1589 Panciu a fost menționat în documente prima dată sub numele Crucea. În secolul al XVII-lea, localitatea a devenit un centru administrativ local în special din cauza culturii viticole.
Numele locului Panciu a fost menționat pentru prima dată în anul 1798. În 1950, Panciu a primit statut de oraș raional, reședință a raionului Panciu din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și (după 1956) din regiunea Galați.
În anul 1968, a fost transferat la județul Vrancea, în alcătuirea actuală. La recensământul populației din anul 2011 orașul număra 7664 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 8903 locuitori), dintre care: români – 91,64%, romi – 1,31% și restul – necunoscută sau altă etnie.
Componența confesională a orașului vrâncean Panciu astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 92,11% și restul – nedeclarată sau altă religie. Orașul Panciu este traversat de șoseaua națională DN2L care îl leagă spre est de Mărășești și spre nord-vest de Străoane, Soveja, Tulnici.
Panciu este și capătul unei scurte căi ferate care duce la Mărășești. Iată principalele atracții turistice ale orașului:
- Beciul domnesc, monument istoric de arhitectură de interes național, datând din secolul al XVIII-lea și aflat la 5 km de localitatea urbană propriu-zisă, pe Valea Cerbului.
- Monumentul eroilor din primul r[zboi mondial (ridicat în 1928) de pe strada Nicolae Titulescu
- Cimitirul evreiesc (secolul al XIX-lea) de la ieșirea din oraș către satul Haret
- Beciul Vlădoianu (secolul al XIX-lea) din extremitatea sudică a orașului, pe drumul spre schitul Brazi
- Beciul Marin Ștefan (secolul al XIX-lea) din nordul orașului pe drumul spre Movilița
- Paraclisul schitului Brazi de la sud de oraș, pe malul drept al pârâului Hăulita;
- Casa Nicolae Milea (începutul secolului al XX-lea) din strada Cuza Vodă
- Gardul de fier de la casa Gâtză (secolele al XIX-lea–al XX-lea)
- Casa Sergiu Seferovici (1936) din strada Ciprian Porumbescu.
Aici își doarme somnul de veci scriitorul român – Ion Slavici (1848-1925), scriitor si publicist. Și tot aici s-a născut politicianul Dan Nica.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/01/savona-italia.html
-->
Răspunsuri