Strehaia este un oraș din județul Mehedinți, care include și localitățile: Ciochiuța, Comanda, Hurducești, Lunca Banului, Slătinicu Mare, Slătinicu Mic, Menți, Motruleni și Stăncești.
Localitate este situată la 25 km de Filiași, pe malul râului Motru în partea de nord–est a Piemontului Bălăciței (sau Platforma Strehaiei), la 140–160 m altitudine, pe terasele inferioare de confluență a râului Hușnița cu Motrul. Este o așezare amintită în documente datând din secolul al XV–lea. În epoca medievală a fost, pentru o perioadă, reședința banului, care fusese mutată de la Drobeta Turnu-Severin din cauza deselor atacuri turcești. Bănia a fost însa mutată, din nou, într-un timp relativ scurt, la Craiova. De atunci, Strehaia a rămas o localitate preponderent agricolă. Fostă reședință episcopală și chiar scaun bănesc, orașul a fost în anul 1821 martorul luptelor pandurilor lui Tudor Vladimirescu cu Potera Domnească. Este un important nod feroviar și rutier. Centru comercial și cultural, cu unele funcții administrative, în Strehaia se găsesc unități ale industriei (confecții îmbrăcăminte, cooperația de consum etc.). Cel mai important obiectiv turistic este cetatea și Mănăstirea Strehaia (secolul al XV-lea), ctitorită de boierii Craiovești, monument istoric de interes județean.
În pădurile situate la nord de Strehaia se găsesc cele mai mari colonii de broaște țestoase Testudo hermani din Oltenia. Specia este ocrotită prin lege. Productivitatea economică a orașului este scăzută, regăsindu-se activități economice doar din privatizare, iar nivelul investițiilor este aproape zero. La recensământul populației din anul 2011 orașul număra 10506 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 11846 locuitori), dintre care: români – 80,92%, romi – 11,14% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului mehedințean Strehaia astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 91,15% și restul – nedeclarată sau altă religie. Strămoșii actualilor romi de la Strehaia sunt foștii robi ai mânăstirii din localitate, pe care Matei Basarab i-a dat lăcașului de cult în anul 1650. În timp, aici s-a format o importantă comunitate de romi căldărari.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/01/auderghem-belgia.html
-->
Răspunsuri