Preocuparea statului pentru soarta copiilor orfani de război a luat forme instituționalizate, fiind concretizată prin constituirea legală, în 30 decembrie 1917, a Societății Ocrotirea Orfanilor de Război (S.O.O.R.), datorită eforturilor a două doamne cu sufletul mare, Regina Maria și Olga M. Sturdza. Dacă prima era numită, la vremea respectivă „Mama răniților”, am putea spune că cea de‑a două ar putea fi și ea supranumită „Mama orfanilor de război”. În urma înființării celei de‑a VII‑a regionale a SOOR, la Constanța, în aprilie 1919, desprinsă din cea centrală, cu sediul la București, în anul următor, începând cu 31 mai 1920, ia naștere și la Mangalia un orfelinat, într-un local aparținând societății. El avea să poarte numele fondatoarei acestuia, Olga M. Sturdza.
Edilul șef al comunei urbane era primarul Ion Baboianu, care, în cei doi ani de mandat (1919–1920), s‑a trezit în fața unor probleme dificile, precum găsirea unui spațiu provizoriu corespunzător și acordarea celor 30 ha (dintre care 25 ha de către Consiliul Agricol din Constanța), la care avea dreptul proaspăta instituție. Până în anul 1924, când s-a construit noul lăcaș, orfelinatul a funcționat într‑o clădire închiriată tot de la SOOR, probabil cea din „Piața Regală”, devenită ulterior, „Restaurantul Delureanu”, între actualul „Sanatoriu Balnear” Mangalia și imobilul armatei, „IGAF”. Așa cum reiese din presa vremii punerea pietrei de temelie a viitorului orfelinat, la 21 octombrie 1923 s-a constituit într-un mare eveniment pentru localnici. Acest moment deosebit, în viața orașului, a ocazionat strângerea laolaltă a unor numeroase somități locale, județene sau din capitală, cu funcții importante, de ordin politic sau administrativ. Cei prezenţi au făcut donaţii personale pentru ajutarea societăţii şi terminarea lucrării. Din partea judeţului, prefectul a oferit 10000 de lei. Ziarul, „Marea Neagră”, consemna chiar a doua zi, numirea învățătoarei Adela Chiorpec (probabil fiica adoptivă a preotului paroh Gheorghe Chiorpec în funcția de director al orfelinatului. Clădirea orfelinatului era situată pe strada Vânători”, fostă, după „Eliberare”, strada Ștefan Gheorghiu, la intersecția cu strada „Mihail Kogălniceanu”, paralelă cu Bulevardul „Ferdinand” (la sud) și Aleea „Arcului” (la nord). Astăzi, datorită construirii unor noi cvartale, pe strada „Ștefan cel Mare”, care au rupt în două strada „Vânători”, jumătatea dinspre vest a acesteia se numește strada „Delfinului”, nemaiavând nicio legătură cu vechea ei semnificație, „Vânători”. Numărul internaților era de 160 de orfani, majoritatea fiind fete (110). Activitățile derulate aici erau variate și cuprindeau: ore de educație fizică și etică; studiu în bibliotecă; deplasări la biserică (cea veche se afla pe strada Vasile Pârvan, până la inaugurarea celei noi, Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, ale cărei lucrări au fost întrerupte din cauza Primului Război Mondial, 1916, și reluate, în iunie 1925, inaugurată fiind 2 iunie 1929); conferințe religioase și patriotice precum și excursii. Reținem că, pentru supravegherea și îngrijirea micilor pacienți, în infirmeria orfelinatului se afla, în permanență, un cadru medical. Orfelinatul avea loc rezervat pe plajă, și anumite intervale de timp când să se stea la soare și să se intre în apă. Cu saloanele sale largi și primitoare, aveau loc, aici la orfelinat numeroase conferințe pe tema iubirii de țară și neam, dar și a dezvoltării sentimentului de mândrie că ei sunt urmașii acelora care s‑au jertfit pe altarul datoriei. Începând cu data de 1 noiembrie 1927 Orfelinatul Olga M. Sturdza s‑a transformat în Sanatoriul maritim pentru bolnavii de tuberculoză chirurgicală din întreaga țară.
***
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2014/11/albatana-spania.html
-->
Răspunsuri