Piața „Dumitru Ionescu”, denumiri alternative “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”sau „V.I.Lenin”, nume actual Piața „Traian” este situată în centrul istoric al orașului Brăilei fiind o oaza de verdeaţă şi relaxare a brăilenilor încă din cele mai vechi timpuri. Aici se pot admira: Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, Orologiul din Piaţa Traian și Monumentul lui Traian.
Piața reprezintă "inima" centrului vechi și se întinde pe o suprafață de 11 mii de metri pătrați. Piața datează din anul 1833, iar după anul 1840 a fost pavată cu piatră cubică și a devenit punctul de maximă importanță pentru toate evenimentele din Brăila.
Ea s-a numit cândva Piața Rally, după numele proprietarului Teatrului "Maria Filotti" de astăzi, apoi Piața Dumitru Ionescu, după numele unui primar al Brăilei, iar în anii comunismului a fost transformată în Piața V.I. Lenin. Ideea construirii unei piețe a apărut odată cu eliberarea Brăilei de sub dominație otomană, atunci când se organiza planul "noii Brăile".
În 1834, arhitectul orașului, A. Boroczyn, considera că ar trebui creat un mic parc în jurul unei foste geamii, devenită biserică ortodoxă. În centrul Pieței Traian se află Biserica "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril', singurul așezământ ortodox din România provenit dintr-o geamie, construcția păstrând și astăzi elemente orientale și fiind una din puținele biserici din țară care nu are turle. Una dintre cele mai reprezentative construcții din Piața Traian este Ceasul Public, realizat în 1909, de Carol Sakar din Praga. Este considerat o piesă de mobilier urban rară, deoarece în acea perioadă erau preferate orologiile din turnurile bisericilor sau construcțiilor administrative. Orologiul are peste 11,5 metri înălțime și este format din patru cadrane susținute de o carcasă metalică imitând un ceas de interior. Cheltuielile pentru fabricarea lui au fost suportate de Petru Naum, care și-a dorit ridicarea unui turn orologiu pentru Bisericii "Sfinții Mihail și Gavril". Ceasul monumental a fost recondiționat de trei ori, în 1968, în 1993 și în 2011. Restaurarea Ceasului Public a făcut parte dintr-un proiect mai amplu de recondiționare a obiectivelor istorice din Piața Traian, care a cuprins și refacerea Grupului statuar Traian și a Fântânii arteziene, care și-au recăpătat strălucirea de altădată. Ideea realizării Grupului statuar Traian a apărut în septembrie 1902, în timpul vizitei unui grup de studenți italieni, membri ai Federației Internaționale a Studenților Corda Frates. Fondurile pentru realizarea statuii au fost adunate de un comitet al profesorilor de la Liceul "Nicolae Bălcescu". Pentru conceperea schiței acestui grup statuar a fost desemnat arhitectul Ion D. Trajanescu. După modelul imperial, statuia a fost sculptată în bronz de Take Dimo Pavelescu. Grupul statuar Traian a fost amplasat în piață, dezvelirea monumentului având loc pe 8 noiembrie 1906, cu ocazia împlinirii 1800 de ani de la cucerirea Daciei de împăratul Traian. Basoreliefurile fixate pe soclu reprezintă scene din războaiele daco-romane.
Fântâna din Piața Traian a fost proiectată în 1887 de inginerul M. Mironescu și instalată în piață în 1892. Este un obiect decorativ, în stil baroc, care are forma unei cupe etajate cu marginile spre exterior. Fântâna este realizată din fontă, soclul este ornamentat cu palmete, iar bazinul circular are diametrul de șase metri. În parcul aferent Pieței Traian se găsesc arbori declarați monumente ale naturii, precum magnolia originară din China, pinul alb din Spania și merișorul originar din ținuturile mediteraneene. De jur împrejurul Pieței Traian se află mai multe clădiri monument, care adăpostesc obiective importante din Centrul Istoric, cum ar fi Muzeul Brăilei, Teatrul "Maria Filotti" și Hotelul "Traian". Clădirea care găzduiește astăzi Muzeul Brăilei a fost construită înainte de 1850, când a funcționat sub numele de "Cazinoul Armelin". Primul proprietar a fost Nicoletto Armelin, un cunoscut exportator de cereale al vremii. Înainte de 1860, în una din sălile casei au avut loc spectacole de teatru, motiv pentru care clădirea este considerată primul spațiu din Brăila în care au loc astfel de manifestări artistice. De-a lungul timpului, clădirea a fost recunoscută și prin faptul că a găzduit două evenimente importante: în 1854, domnul Țării Românești, Barbu Știrbei, și-a sărbătorit ziua, iar în 1862 a fost sărbătorit primul 24 ianuarie ca și Zi Națională a României. La parterul Cazinoului își aveau sediul numeroase prăvălii, cea mai importantă fiind prima farmacie a orașului, farmacia "Hepites". Clădirea a adăpostit, până în 1945, Marele Hotel Francez și Restaurantul Francez cu berărie și cafenea. Printre oaspeții de seama ai hotelului s-au aflat Ferdinand, ca principe, în 1902 și ca rege, în 1925, Nicolae Iorga, I.L. Caragiale, Cezar Petrescu. În 1945, la 6 august, clădirea este preluată de trupele sovietice. Din 1958 parterul clădirii, iar din 1967 și etajul au fost destinate a adăposti colecțiile Muzeului Brăilei. Muzeul Brăilei poartă, începând din 23 august anul acesta, numele de Carol I, având în vedere că Regele Carol I este întemeietorul instituției muzeale brăilene, iar anul acesta se împlinesc 100 de ani de la ultima sa vizită la Brăila. Cu o tradiție de peste 150 de ani, dintre care 50 de ani de activitate neîntreruptă, Teatrul "Maria Filotti" este prezent în elita teatrelor lumii, fiind aclamat la scenă deschisă și premiat în cele mai importante festivaluri naționale și internaționale. Peste drum de Piața Traian se află Hotelul "Traian", realizat în 1972, construcție care reprezintă cea mai înaltă clădire din oraș și dispune de 110 camere, cu un total de 220 locuri. Pe Calea Galați, la câțiva metri de Hotelul "Traian" se află Biserica Greacă "Buna Vestire" din Brăila, recunoscută în toată lumea pentru izvorul făcător de minuni care se află sub Sfântul Altar și care se deschide o dată pe an, de sărbătoarea Izvorul Tămăduirii. În spatele Hotelului "Traian" este Centrul Cultural "Nicăpetre", înființat pe 6 decembrie 2001, pentru a adăposti donația sculptorului brăilean Nicăpetre. Fostă casă a Colecțiilor de Artă, clădirea fost sediul agenției de vapoare Embiricos et Co. În 1912, armatorul grec Embericos, unul dintre cei mai bogați oameni din Brăila, solicita primăriei un spațiu pentru ridicarea unei construcții. Concepută de arhitectul Lazar I. Predinger, clădirea a fost folosită ca sediu al agenției de vapoare și ca locuință a marelui armator. Agenția avea ca domeniu de activitate exportul de cereale și importul de cărbuni. Între anii 1930-1937, a fost sediul Societății de meseriași brăileni "Mihai Eminescu", în 1937 apare ca sediul Casei Asigurărilor Sociale, iar din 1987 devine sediul Secție de Artă a Muzeului Brăilei, transformat, în 2001, după ample lucrări de reabilitare, în Centrul Cultural "Nicăpetre". Centrul Cultural "Nicăpetre" se află în zona numită "Piața Poligon", care a fost proiectată și a funcționat ca spațiu de tranzit. Ea a fost pietruită în 1883, în contextul lucrărilor de înfrumusețare a zonei. Centrul pieței a fost transformat într-o grădină cu grilaj de lemn, în care, în 1888, s-au plantat arbori aduși din pepiniera Grădinii Monument. În Piața Poligon se găsește casa care a aparținut celebrului bariton brăilean Petre Ștefănescu Goangă.
Clădirea, construită pe o fundație din secolul al XVI-lea, după cum au descoperit arheologii Muzeului Brăilei, a fost reabilitată în perioada 2011-2103. Clădirea a fost construită la sfârșitul secolului al XIX-lea și a aparținut pictorului Petre Alexandrescu, bunicul renumitului cântăreț de operă și pedagog brăilean. În perioada 1899-1902, casa a intrat în posesia părinților cântărețului, Cecilia și Gheorghe Ștefănescu Goangă. Construcția prezintă elemente specifice perioadei neoclasice. Deschiderea oficială a obiectivului cultural, cunoscut în prezent și sub numele de "casa muzicii", a avut loc în iulie 2013. Peste drum de Casa Petre Ștefănescu Goangă, într-o casă elegantă, cu arhitectură deosebită, în care a trăit familia armatorului grec Ianis Matukis, s-a aprins, pentru prima dată în Brăila, în 1900, prima lampă electrică. Oamenii locului își amintesc despre povești în care, seara, lumea se îmbulzea să vadă lumina electrică.
Tot în Piața Poligon se află, din 2013, sediul Bibliotecii Județene "Panait Istrati", găzduit de o clădire de patrimoniu, care apare în planul urbanistic al orașului încă din 1856. Structurată pe două nivele, clădirea este construită în stil neoclasic, sub forma unei case boierești, fiind ridicată și locuită de familia Alexandrescu, importanți negustori din Portul Brăila. Picturile interioare sunt atribuite pictorului Petre Alexandrescu. Plafoanele sunt spectaculoase, fiind pictate în diverse stiluri, rococo, grecesc, oriental. La parter predomină pictura în stil rococo, cu excepția unei încăperi, camera maură, cu plafonul pictat în stil oriental. Coloanele de la parter sunt îmbrăcate în marmură, iar oglinda scării interioare este concepută în stil venețian. În Centrul Istoric al Brăilei se află și două case memoriale, de importanță națională, respectiv Casa Memorială "Panait Istrati" și Casa Memorială "Dumitru Panaitescu Perpessicius".
Ca tip de personalitate, Dumitru Ionescu (24 iunie 1846 - 19 mai 1919) a intruchipat un model al epocii sale: barbatul cu initiativa si succes, credincios lui Dumnezeu si atasat locului nasterii sale pana la identificarea cu acesta. La absolvirea seminarului din Buzau a ales sa fie institutor pentru a se putea intoarce la Braila. In anul 1870 a fost numit la scoala primara "Brosteanu", dar la scurta vreme a demisionat din invatamant, intrucat a fost transferat, fara consimtamant, la o scoala primara de la Manastirea Nifon (Buzau). Pana in 1880, cand a luat hotararea de a intra in afaceri si in politica, Dumitru Ionescu a fost cantaret la biserica Sf. Spiridon. Comertul de librarie, arenda mosiilor Bucu Cornatele (Ialomita) si Cioara Tataru (Braila) i-au adus profitul de care a avut nevoie pentru a deveni proprietar. A cumparat mosia Onesti (Bacau) si mai multe cladiri din Braila (printre care "Paradis" si "Rally") pe care le-a folosit, dupa practica vremii, ca instrumente de comert, inchiriindu-le sau ipotecandu-le.De la inceput, a avut succes si in viata politica. A fost ales consilier si presedinte al consiliului judetean (1880-1881), deputat (1883) senator de Braila (1888). Intre 1906-1910 Dumitru Ionescu a fost ales primar al Brailei. Într-o viata de om cumpatat si fara vicii, Dumitru Ionescu a agonisit o avere pe care a incredintat-o, prin testament, Primariei orasului. Numai proprietatile lui au fost evaluate la 3000000 lei, la nivelul anului 1910. Clauzele testamentare destinau întreaga avere scopurilor filantropice și de interes public. Conform legatului, în sarcina Primăriei intra construirea, în centrul pieței Sf. Arhangheli, la cel tarziu doi ani dupa moartea lui Dumitru Ionescu a unei biserici, cu hramul Sf. Dumitru. În anul 1925, la 6 ani de la moartea lui Dumitru lonescu, au fost aprobate proiectul și devizele pentru construirea cavoului monument din cimitirul Sf. Maria. Pentru punerea in valoare a monumentului funerar s-a hotarat mutarea mormantului, din locul retras in care se afla, in piateta rezervata capelei cimitirului. Lucrarile au inceput in anul 1927, iar finalizarea constructiei a fost programata pentru toamna anului 1929, cand aveau sa se reinhumeze ramasitele "marelui donator", cu ceremonialul si fastul cuvenit, in cripta cavoului. Cu acel prilej, Primaria a procurat pentru capela funerara doua icoane - Maica Domnului cu Pruncul, Sf. Dumitru si Sf. Elena -, doua candele, patru sfesnice, doua cruci (toate din metal argintat) doua covoare romanesti.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2013/07/adlwang-austria.html
-->
Răspunsuri