Piața centrală din municipiul Zalău, județul Sălaj, este zona în care ies zălăuanii la odihnă, plimbare sau cumpărături în momentele lor libere sau weekend. Aici se găsesc majoritatea magazinelor , instituțiilor de cult și cultură, dar și a locurilor de relaxare și plimbare. În vechime piața a purtat numele lui Lajos Kossuth, revoluționarul maghiar de la 1848. Denumirea pieții s-a schimbat odată cu evoluția politică a societății numindu-se după caz: Piața Mihai Viteazu, Piața Republicii sau Piața Libertății.
Aici au avut loc defilări, marșuri, greve și alte manifestări ale mulțimii zălăuane. În prezent piața poartă numele marelui om politic Iuliu Maniu. În această piață sau în vecinătatea sa se găsesc: Casa de Cultură a Sindicatelor, Casa Municipală de Cultură, Biblioteca Județeană "I. S. Bădescu", Muzeul Județean de Istorie și Artă,Galeria de Artă "Ioan Sima", Biserica reformată, Biserica “Adormirea Maicii Domnului” și Catedrala episcopală “Sfânta Vineri.”
Biblioteca din Zalău s-a fondat în anul 1646 în cadrul colegiului reformat și în prezent deține peste 210000 de volume carte rară, din care cea mai mare parte este carte rară sau unicat. Din anul 1971 Biblioteca municipală Zalău își are sediul în Piața Iuliu Maniu, la nr. 13. Biserica reformată din Zalău a fost ridicată la începutul secolului al XX-lea pe locul bisericii medievale.
Construcția actuală păstrează vestigii din edificiul anterior, între altele o lespede din 1569 cu stema veche a orașului. Biserica "Adormirea Maicii Domnului" a fost ridicată de comunitatea greco-catolică în perioada interbelică și sfințită la 8 septembrie 1934 de episcopul Valeriu Traian Frențiu. Astăzi lăcașul este disputat de ortodocși și de greco-catolici. În secolul al XX-lea a fost construită Catedrala episcopală Sfânta Vineri.
Alte biserici ortodoxe sunt biserica ortodoxă "Sf. Treime", biserica ortodoxă "Sf. Ștefan", construită sub îndrumarea părintelui protopop Ștefan Lucaciu, și biserica ortodoxă "Pogorârea Sf. Duh". Reperul central al pieței, în vechime dar și acum, este grupul statuar Mikloș Wesselenyi , opera sculptorului Fadrusz Janos, dezvelită în anul 1902. Se zice că baronul Wesselenyi Miklos, cu reşedinţa la Jibou, în anul 1848 şi-a eliberat pălmaşii şi i-a împroprietărit cu fâşia de pământ pe care o munceau, deşi nu exista nici o lege care să-l oblige să facă aceasta. Pe lângă Wesselenyi, personajul principal al ansamblului statuar, sculptorul a ales să reprezinte şi un ţăran, tocmai pentru a sublinia relaţia apropiată dintre nobil şi iobagii săi.
Fadrusz a ales personal un țăran, pe baciu Samson, ca să-l reprezinte pe statuie. Alegerea artistului i-a nemulţumit pe comanditarii statuii, naţionaliştii unguri au acceptat cu greu un român alături de Wesselenyi. Până la urmă Fadrusz şi-a impus punctul de vedere şi nu renunţat la baciul Samson. Locuitorii din Zalău au interpretat în fel și chip dialogul dintre baron și țăran. Prima variantă suna cam aşa: Baronul: "Da' unde ţi-s oile, bade?" Baciul Samson: "Iaca or plecat să-şi coate un măgar". O variantă din 1988, care încă mai circula după revoluţie, prezenta "poanta" într-o variantă radical schimbată. "Da' unde ţi-s oile tale, tovarăşe cioban?" "Iacă au trecut cu măgar cu tot în Ungaria".
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2015/04/monede-euro-de-colectie-belgia-13.html
-->
Răspunsuri