Piața Marșeu, denumire alternativă Piața nouă, a fost o mare și renumită piață a municipiului Craiova.
Amenajarea pieței a început în anul 1890, odată cu demolarea Mânăstirii Gănescu pe locul căreia urma să se ridice Palatul Justiţiei. Mai întâi a fost construită esplanada, hala fiind ridicată, după modelul celor pariziene, în 1903 sau în 1914 (altă sursă indică anii de construire a pieţii ca fiind 1871-1874).
Piaţa Marşeu a fost desfiinţată în 1966 şi demolată în 1969, pe locul ei ridicându-se Teatrul Naţional „Marin Sorescu”. În spatele ei, pe Calea Bucureşti, se afla autogara – amenajată aici în anii `60 şi dispărută şi ea, odată cu piaţa, în 1969. Imaginea fostei hale a pieţei Marşeu din Craiova este cea care a stat la baza întocmirii proiectului pentru reabilitarea Pieţei Gării din Craiova.
Această piață atrăgea ca un magnet mii de cumpărători, era întinsă, construită pe trei terase largi. Reclama strigată în toate colțurile, felul în care negustorii își lăudau marfa și talentul de a se tocmi la fiecare vânzare, au adus renumele acestui loc și zicala că “la Craiova merg câinii cu covrigii în coadă”. Piața Marșeu reprezintă o adaptare a cuvântului “piață” din limba franceză, marché , datorată probabil antreprenorului francez Alfred Godillot care a realizat în această piață, în anul 1872, Hala Măcelarilor. Hala Măcelarilor era construită la nivelul străzii Justiției (astăzi Alexandru Ioan Cuza) și atrăgea toate privirile. Un acoperiș asemănător unei pagode, geamuri înconjurate de rame de metal rotunjite, o structură metalică cu stâlpi de fontă şi oţel cu ornamente în stilul secolului al XIX-lea.
Această bijuterie inspirată de Halele Baltard din Paris este astăzi monument istoric. Hala Măcelarilor construită de Alfred Godillot reprezintă legătura orașului cu trecutul și este mijlocul de a atrage tinerii să prețuiasca patrimoniul. Alături erau două chioșcuri metalice unde se vindeau ziare, tutun, plicuri, timbre. Pe rogojini, în spațiul dintre terasa superioară și cea din mijloc, se vindeau confecții din nuiele, papornițe din împletituri, obiecte de lemn de uz casnic, obiecte de metal forjat, din aramă și cositor, cojoace, covoare, carpete. Cea mai mare aglomeraţie era în zona unde găseai produse proaspete, legume, cereale, fructe, flori, păsări, ouă. Marfa era expusă cât mai atractiv, legumele se vindeau la grămăjoare sau la chite. Aici era terasa din mijloc. În jurul ei, vânzători ambulanți cu înghețată la cornet, alviță, sirop, nuga, bomboane fondante și răcoritoare alături de renumita bragă dădeau culoare zonei. Terasa de jos se afla la nivelul străzii Calea București și era destinată diversității de brânzeturi de vacă, oaie, lapte bătut, smântână, urdă și comerțului cu pește. Erau și lubenițe, pepeni galbeni și dovleci. Țăranii vindeau tot ce aveau în gospodărie. Era o concurență înverșunată în Piața Marșeu, toți se lăudau și tocmeala era obligatorie în orice tranzacție. Lucrătorii în lemn, împletitorii de nuiele, cizmarii, cojocarii și alți meșteșugari lucrau sub privirile curioșilor, acolo unde își vindeau marfa. Se spuneau povești până la miezul nopții.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2014/09/arville-belgia.html
-->
Răspunsuri