Județul Vâlcea se mândreşte cu un monument istoric care, la vremea construcţiei sale, a revoluţionat industria de căi ferate din Europa – Podul de fier sub formă de arc din satul Proieni, orașul Brezoi.
Podul curb de peste Olt, de la Brezoi, construit de francezi în anul 1899, lung de aproximativ 200 metri, este astăzi monument istoric şi de arhitectură prea puţin preţuit şi deloc pus în valoare de către autorităţi, atât la nivel naţional, cât şi local. Fix la 100 de ani de la construcţie, în 1999, firma care l-a construit a înştiinţat că podul iese din garanţie şi a recomandat Guvernului României suspendarea traficului feroviar pe această lucrare. Trei ani mai târziu, se demarau lucrările pentru construirea unui nou pod, cel vechi fiind abandonat. Parte integrantă a căii ferate construite în Defileul Oltului, între anii 1897 – 1901, de reputatul inginer Mihail M. Râmniceanu, podul de cale ferată de la Proieni - Brezoi a reprezentat cea mai mare realizare în materie de căi ferate montane din ţară, la finele secolului al XIX-lea şi o premieră în domeniu la vremea respectivă în Europa, tocmai datorită curburii sale accentuate - o tehnică revoluţionară la acea vreme. Povestea începe în anul 1897, anul demarării construcţiei „drumului de fier” de pe Valea Oltului, pe tronsonul Râmnicu Vâlcea – Râul Vadului, sub geniul şi coordonarea inginerului Mihail Râmniceanu, diplomat al Şcolii de Poduri din Paris, absolvent al Şcolii de Poduri şi Şosele de la Bucureşti, membru corespondent al Academiei Române.
Structura din fier a podului a fost realizată în anul 1899 la Atelierele Coreil Daydé & Pille din Paris, constructorul fiind cel care s-a ocupat de transportul şi asamblarea podului, lucrare în urma căreia a emis garanţia de funcţionare şi rezistenţă pentru următorii 100 de ani. La vremea respectivă, era singurul pod construit în curbă, cu părţile laterale în X sau Y, peste un râu. Podul are structura metalică asamblată prin nituire. Şi apropo de acest aspect, circulă un mit potrivit căruia unul dintre nituri ar fi fost de aur. De asemenea, se spune că a fost adus pe „bucăţi”, de care cu boi, tocmai de la Paris. Doar o minune a făcut ca, în România de după Revoluţie, monumentala lucrare să nu devină fier vechi, aşa cum s-a întâmplat cu multe construcţii abandonate şi asta doar pentru că a fost clasificat pe Lista monumentelor istorice. Podul de peste Olt în curbă este construit practic înaintea celui de la Giurgiu, care a apărut între 1904 - 1905, opera arhitectului Anghel Saligny şi a lui Ion Ionescu Bisetz. Deşi alocate fonduri pentru dezafectarea podului, până la urmă acestea nu au mai fost folosite. Din păcate, însă, nici nu au fost luate măsuri de conservare şi restaurare a podului, în ciuda vechimii sale şi a realităţii din teren. Reprezentanţii Sucursalei Hidrocentrale Râmnicu Vâlcea au atras atenţia asupra pericolului păstrării monumentului istoric. Aceştia au explicat că o creştere a debitului Oltului ar putea duce la inundarea Gării Brezoi, a satului Proieni sau a DN 7 / E 81, întrucât pilonii celor două poduri paralele, cel vechi şi cel nou, sunt sub formă de „pieptăn” şi nu permit scurgerea apei în eventualitatea unor aluviuni, însoţite de copacii aduşi de pe versanţi. În acest caz, nivelul apei în lacul de acumulare de la barajul Gura Lotrului ar creşte peste limita admisă. În pericol de a dispărea Odată cu amenajarea Hidrocentralei de la Gura Lotrului, în 1984, albia Oltului s-a extins şi astfel a luat naştere actualul lac de acumulare. Iar nivelul apei a înghiţit mare parte din picioarele vechiului pod, construit pentru a traversa albia râului. Iar construcţia, rămasă a nimănui, deşi este considerată monument tehnic deosebit, atât la nivel naţional cât şi european, prin curbura sa accentuată, dar şi prin vechime, unic în România, a intrat într-o stare de degradare accentuată. În ciuda potenţialului său enorm, nici pe partea de promovare turistică nu s-a făcut nimic. Doar localnicii şi specialiştii îi cunosc povestea. De-a lungul timpului, nu s-a putut ajunge la un consens între Compania Hidroelectrica - Sucursala Hidrocentrale cea care administrează bazinul Oltului, Primăria Brezoi, Consiliul Judeţean Vâlcea, Ministerul Culturii şi Patrimoniului, Ministerul Transporturilor prin Compania Naţională de Căi Ferate SA - Centrul Regional de Exploatare, Întreţinere şi Reparaţii CF Craiova pentru salvarea şi consolidarea acestui monument istoric. Fiecare dintre instituţiile amintite n-a făcut altceva, în toţi aceşti ani, decât să-şi paseze responsabilitatea de la una la cealaltă, până când, într-o bună zi, monumentul ale cărui pile şi culei s-au erodat între timp, va deveni doar o amintire.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2015/04/mauritania.html
-->
Răspunsuri