Rizeria Română a fost cea mai mare fabrică de decorticat orez, fondată în anul 1904, avându-i ca principali acționari pe principele Barbu Știrbey, deputatul Petre I. Bancotescu, Anton Depope, Frantz Bergamer și Emil von Pustau, iar ca prim director Ed. Gottfriedsen. Clădirea fabricii a fost considerată o podoabă pentru arhitectura orașului și imaginea ei a fost reprodusă în sute de exemplare de cărți poștale ilustrate. Societatea Rizeria Română a fost înregistrată la Tribunalul Brăila, cu procesul-verbal nr. 197 din 29 ianuarie 1904 cu scopul de “a înfiinţa şi exploata în România o fabrică de curăţătorie de orez, de a prelucra orezul, de a face comerţ cu orezul astfel curăţat şi prelucrat şi cu produsele sale derivate şi de a încheia orice afacere care ar fi în legătură cu aceasta”.
Societatea a fost înmatriculată la Camera de Comerţ la data de 8 octombrie 1931, având sediul social pe str. Vadul Rizeriei, nr.2. Prin actul de înfiinţare s-a stabilit durata societăţii până în anul 1955. În anul 1933 societatea avea 15 milioane lei capital social şi 100 de salariaţi. În anul 1939, din cauza reducerii importului, rizeria este nevoită să se reprofileze, modificându-şi instalaţiile. La 29 martie 1944 sediul social al societăţii se mută provizoriu la Timişoara. După naţionalizarea din anul 1948 Rozeria Română devine Rizeria Steaua Roşie, nume sub care va funcţiona până în anul 1962. Nu se știe nimic despre soarta ei după acest an. Clădirile fabricii au fost devastate dar încă se țin bine. Una dintre ele avea 3 niveluri susținute de piloni și grinzi din fier, multe dintre elel tăiate și duse la fier vechi.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2013/07/adlwang-austria.html
-->
Răspunsuri