Lunga poveste a extragerii sării la Târgu Ocna începe de la limita Oligocenului cu Miocenul și se continuă și în zilele noastre, ca o frescă mereu proaspata a trecutului ce urmează în și prin prezent. Plasarea în timp a începuturilor exploatarii sării în zona orașului Tg.Ocna este greu de făcut, mai ales din lipsa unor documente. Cea mai veche marturie scrisă despre extragerea sării pe aceste meleaguri datează din anul 1380 și este constituită de un hrisov domnesc din care rezultă plata a unei cantitați de 2000 ocale de sare pentru construcția unui pod de piatră la Garbovana, lângă Căiuti (lucrarea „Salinele noastre” autor C. Brosteanu). În jurul comunei Grozești se mai vad și astazi lacuri sărate, dovada a exploatarii sării în zona din trecutul îndepartat.
Dezvoltarea exploatării sării se înregistrează în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. În anul 1502, spre sfârșitul vieții sale, domnitorul Ștefan cel Mare întărea privilegiul acordat ctitoriei de la Putna de a se aproviziona cu sare de la Târgu Ocna. Exploatarea sării în regiunea Trotușului și Tg.Ocna se facea de localnici care își scoteau sarea necesară propriului consum, surplusul comercializându-l. Nu e nevoie de vreun mestesug deosebit să alegi sarea. Dacă sapi în pământ până la unul sau doi coți adâncime, găsești sarea cea mai curată. Exploatarea sării în zona s-a realizat în ocne sub forma de clopot (în zonele cu coperta mică) până în a 2-a jumatate a secolului al XIX-lea. Ocna Grebleș, Ocna Surpată, Ocna Tâlharilor, Ocna cu Brad, Ocna Cantemir, Ocnele Unite, Ocnița alcatuiesc o serie de goluri subterane, situate între pârâul Grebleș și pârâul Trifu.
În secolul al XVIII-lea, în cadrul ocnelor se deosebesc două categorii de muncitori: muncitorii liberi: ocolașii (refetașii-muncitori împroprietăriți, cu drepturi ce reveneau oricarui slujitor al statului) și salgaii (muncitori mineri veniți de dincolo de Carpați), dar și ocnașii. Se știe că aici a existat un penitenciar, ai cărui “locatari” erau folosiți la scoaterea sării. Până în anul 1800 se lucra în două ocne cunoscute sub numele de ocna Tâlharilor și Ocna cu Brad, după acest an prin puțurile Sf. Gheorghe și Sf. Nicolae se trece la exploatarea Ocnelor Unite.
Condițiile de muncă din aceea vreme erau grele, durata zilei de muncă era de 11-12 ore, lipseau măsurile de protecție a muncii și asistență medicală iar tăierea sării se facea manual cu dalta și ciocanul. Din anul 1850 începe extragerea sării din Ocnița, prin puțul Sf. Constantin. În perioada 1875-1881 la Tg. Ocna s-a folosit o masină de extracție actionată de aburi; ea coborând și ridicând vasele de extracție la o adâncime de 60 m. În 1881 are loc însă o mare inundație în Ocnele Unite, astfel se renunță la folosirea mașinii de extracție acționată de aburi. De abia în octombrie 1891 s-a pus în functiune o altă mașina de extracție acționată cu aburi amplasată la gura puțului de extracție al camerei Carol, puț ce se dăduse în folosință în anul 1889.
Transportul de sare din salina de la Târgu Ocna s-a realizat:
- de la puțul de extracție, sarea era transportată cu carele sau pe șaua cailor, ambalată în saci făcuti din piele de bivol.
- după 28.09.1884, data inaugurării căii ferate Adjud-Tg. Ocna, sarea a fost transportată de la gura de extracție la gara Târgu Ocna cu carele.
- după deschiderea funicularului (Teledinamicul-realizare de excepție proiectată proiectată de renumitul inginer Anghel Saligny) la 1 februarie 1885 și până la 30 octombrie 1896, sarea a fost transportată la magazia Salinei până la rampa de sare din stația CFR Tg. Ocna cu funicularul.
În toamna anului 1896 se prelungește calea ferata din stația Tg. Ocna – halta Salina până la magaziile de sare din salina Tg. Ocna, unde sarea se încarca direct în vagoane de cale ferată. În anul 1896 teledinamicul a fost înlocuit de o linie de cale ferată industrială pentru transportul sării de la magaziile salinei Târgu Ocna la Halta CFR Salina. Datorita importanței exploatării miniere în zona, localitatea Tg.Ocna primeste titlul de „eforie”- oraș. Orașul a prosperat în directă legatură cu importanța economică a minelor de sare. Interesul statului pentru exploatarea depozitelor salifere se observă și din activitatea de cercetare stiintifică a problemelor legate de latura extractivă, de cunoaștere a volumului rezervelor de sare. În mina pilot a salinei a fost amenajat și a functionat prima baza de turism a Salinei Tg.Ocna, în perioada 08.1974-09.07.2005 (cunoscută sub denumirea de Sanatoriu). Acolo, la 130 m adancime, se tratau cu maximă eficiență: boli asmatiforme, maladii provocate de poluare, sindromul de suprasolicitare, nevroze. Accesul la Sanatoriu se realiza cu mijloace auto. La baza Sanatoriului (etajul I al minei pilot) se află primul muzeu al sării cu exponate interesante despre geneza, exploatarea și prelucrarea sării. În prezent exploatarea sării se realizează la orizonturile X si XI ale minei Trotuș iar activitatea de turism este concentrată la etajul IX .
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2013/03/insulele-franta-si-bourbon.html
-->
Răspunsuri