Palatul din orașul Avrig, județul Sibiu, denumiri alternative-Sanatoriu, Preventoriu, sau micul Schonbrun, cum i se spunea odinioară, a fost reședința de vară a baronului Samuel von Brukenthal, guvernatorul Principatului Transilvaniei între 1777-1787. Palatul este un ansamblu de monumente istorice, operă a arhitectului Johann Eberhard Blaumann, format din: Palatul propriu-zis, Parcul și Orangeria. Palatul a fost construit între anii 1760-1764, în stilul barocului târziu, fiind una dintre cele mai frumoase edificii în acest stil din Transilvania. Arhitectura barocă și amenajările extravagante ale complexului, inspirate de reședința imperială de la Schönbrunn, sunt o declarație a puterii financiare și a spiritului cosmopolit al baronului Samuel von Brukenthal. Complexul de la Avrig este o oglindă a unui sistem erudit de gândire, exprimând ideile iluministe și francmasone ale baronului Brukenthal, cele care au stat la baza întregii sale activități. Deși aflate la periferia Imperiului, reședințele legendarului baron von Brukenthal erau centre vestite ale culturii și rafinamentului, în ton cu ritmurile vieneze.
Domeniul de la Avrig cuprinde palatul, parcul – sigurul parc baroc din România de astăzi – și clădirea oranjeriei, în prezent amenajată ca restaurant, sală de evenimente și hotel. În ultimii ani, parcul s-a îmbogățit și cu un imens cort pentru evenimente, o apariție care ne trezește subit din reveriile edenului transilvan la vremurile actuale. Palatul a fost inspirat de castelele Schönbrunn și Laxenburg din Austria. Clădirea pe două niveluri are o formă de U deschisă spre parcul spectaculos de odinioară. Aflată pe cea mai înaltă terasă a localității, poziția sa în cadrul ansamblului este asemănătoare cu amplasarea Gloriettei din parcul Schönbrunn-ului. Inițial, palatul avea încăperi pentru locuit, birouri administrative, o galerie de artă și o fastuoasă sală de bal. După stingerea urmașilor lui Brukenthal în 1872, complexul a fost vândut de mai multe ori, iar de la începutul secolului al XX-lea, în timpul comunismului (în 1948 a fost naționalizat) până în 2005 a funcționat ca sanatoriu. Palatul are nevoie de renovare urgentă. În utimii ani se încearcă dezvoltarea unui concept pentru restaurarea și regândirea unei noi funcții a palatului. Parcul palatului cuprindea grădina englezească, franceză și olandeză, grădina de fazani, fântâni arteziene și ruine artificiale, precum și zone de cultivare a zarzavaturilor, plantelor aromatice și legumelor autohtone, destinate hranei. Odinioară, aici puteau fi admirate plante exotice rare precum aloe, lămâi, portocali, ananași, curmali, smochini, plante de cafea. Se spune că se cultivau și 40 de soiuri diferite de piersici, 95 de soiuri de peri și 17 de meri, unele soiuri introduse pentru prima dată în regiune. Parcul era străbătut de o rețea de pârâuri care alimenta fântânile arteziene și jocuri alambicate de apă. Recoltele din aceste grădini ajungeau atât pe masa baronului, ale cărui recepții de la palatul din Sibiu erau de talia balurilor vieneze, dar ajungeau și la vânzare, alimentând în special familiile de vază ale orașului. Oranjeria este o clădire anexă cu două încăperi principale, construită între 1770 și 1779. În vremea lui Brukenthal, oranjeria a fost o seră renumită în Europa pentru plantele exotice care puteau fi admirate aici.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2014/12/roma-italia.html
-->
Răspunsuri