După moartea lui Mihai Eminescu, revista Familia publică în chenar negru un articol intitulat ,,Eminescu a murit!”: ,,Naţiunea mea, îmbracă doliu!…Literatura noastră, jeleşte!…poezia română, plânge! vi s-a dărâmat o columnă, vi s-a stins un luceafăr, vi s-a răpit o podoabă… genialul poet Mihail Eminescu a încetat din viaţă…A avut şi el soarta celor mai mulţi poeţi mari. A făcut gloria naţiunii sale, dar a fost şi a rămas sărac, a trăit luptând cu lipse materiale şi a murit în mizerie”.
Deşi Mihai Eminescu a fost creatorul limbii literare moderne, a ridicat poezia românească pe cele mai înalte culmi artistice, necunoscute în literatura românească până la el, şi a dat strălucire Societăţii Literare ,,Junimea”, oficialităţile timpului, cât şi prietenii lui literari, nu i-au organizat o înmormântare aşa cum ar fi meritat, cheltuielile de înmormântare fiind suportate de o persoană particulară. Locul de veci a lui Eminescu este la Cimitirul Bellu din Bucureşti, lângă un tei, arbore pe care poetul l-a cântat atât de mult în poezia sa, străjuit de mormintele lui Sadoveanu şi Coşbuc, care l-au apreciat pe Marele Poet. Prin grija unui comitet, condus de Titu Maiorescu, cu banii strânşi din subscripţie publică (s-a adunat suma de 7153 lei) s-a amenajat o piatră funerară după planul lui Andre Lecomte de Nouy, pe care s-a montat un medalion, sculptat de I. Georgescu şi o placă pe care sunt inscripţionate versurile:
“Reverse dulci scântei
Atotștiutoarea,
Deasupra-mi crengi de tei
Să-și scuture floarea
Nemaifiind pribeag
De-atunci înainte,
Aduceri aminte
M-or troieni cu drag”. La un an de la moartea poetului, în faţa şcolii Marchian din Botoşani, este amplasat un bust sculptat de Ioan Georgescu, cu fonduri strânse de studenţi prin colectă publică. Bustul este din bronz şi a fost turnat la Paris. Bustul a fost dezvelit la 10 septembrie 1890 cu prilejul Congresului Naţional Studenţesc, o mare sărbătoare la care au vorbit: V. A. Urechia, B. Şt. Delavrancea, C. Exarcu, T. Bacaloglu etc. Pe soclul bustului s-a inscripţionat: ,,Poetului Mihail Eminescu 1850-1889. Studenţii universitari români din Bucureşti-Iaşi. Omagiu şi admiraţiune”.
Pe soclu sunt reproduse versurile:
,,Vremea trece, vremea vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece”.
Monumentul lui Eminescu de la Cimitirul Bellu şi statuia poetului amplasată în faţa Şcolii Marchian din Botoşani au fost singurele monumente dedicate poetului, imediat după trecerea sa în eternitate. Dacă în timpul vieţii lui Mihai Eminescu, artiştii plastici au ezitat să-i dedice lucrări plastice, rămânând de la el numai cele patru fotografii cunoscute până astăzi, după moartea sa, mulţi, chiar foarte mulţi artişti au încercat să-l redea pe Eminescu în gravură, pictură, sculptură, medalistică, etc. Parcul din Botoșani a fost deschis în 1869, iar pentru că era proprietatea boierului Nicu Vârnav a primit chiar acest nume – Grădina publică ”Vârnav”. Patru ani mai târziu, în 1873, municipalitatea a cumpărat proprietatea, cu tot cu case, vie și livadă. Ulterior, pe acest loc a fost amenajat un lac, apoi un teatru de vară și un pavilion dedicat muzicii. În anul 1932, primarul orașului Botoșani, Ioan Missir, aduce în Grădina publică, lângă lac, bustul lui Mihai Eminescu pe care îl zărim și astăzi, de cum intrăm dinspre bulevard.Până atunci, bustul poetului se aflase încă de la inaugurare (1890), în fața Școlii primare de băieți numărul 1 "Marchian". Povestea primului bust al lui Mihai Eminescu începe la foarte scurtă vreme de la moartea tragică a poetului (15 iunie 1889). Studenții adunați la un congres la Ploiești, în vara anului 1889, prin vocea lui Corneliu Botez – cu importante contribuții documentare eminesciene – propun ca la Botoșani să fie ridicat un bust al lui Mihai Eminescu. Fondurile urmau să fie strânse prin subscripție publică. Preocuparea pentru o astfel de cinstire a poetului nu va rămâne doar un vis pentru tinerimea română. Aflăm de la Ionel Bejenaru că în septembrie 1890 a fost convocat, la Botoşani, Congresul studenţilor universitari români din Bucureşti şi Iaşi, cu care prilej urma să fie dezvelit bustul poetului.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2013/02/lumea-bancnotelor-lumii-150.html
-->
Răspunsuri