Aproape fiecare oraș are o ”stradă mare” a lui. La Roman, aceasta era strada care pornea de la gară și ducea până la biserica Precista Mare și care s-a numit întotdeauna Ștefan cel Mare (denumire alternativă Ulița evreiască). Încă de la începuturi și până a fi redesenată și redenumită Pietonal în capătul dinspre Precista – care, pentru romașcani, este ”Groapa” -, Strada Mare a fost structurată pe două sectoare importante: cel cu case de locuit, instituții și zone de agrement (între gară și strada Brătianu, actuala C. Dobrogeanu Gherea) și cel comercial (în segmentul pietonal de astăzi). Aici era un amestec eterogen de dughene, mici ateliere de croitorie, crâșme, cofetării, băcănii, frizerii, farmacii, tipografii și ateliere foto.
O stradă care și în 1982 era destul de sinuoasă și pavată cu piatră cubică, dar care – pentru romașcani, dar nu numai – avea un farmec aparte, desuet și romantic, poate datorită alternării dughenelor doar cu parter cu magazinele mai răsărite, care aveau etaj, acolo locuind patronii. Locuințele de deasupra prăvăliilor aveau balcoane cochete din fier forjat, balcoane în care, în clipele de relaș, familia privea de sus trecătorii, gustând vreo dulceață ori vreun șerbet cu apă rece. În locul vechiului Tribunal, construit în 1832 și demolat în 1942, a fost mutată, prin anii ’60, statuia ostașului sovietic. Statuia fusese amplasată inițial vizavi, unde acum este ”Casa Afacerilor”, dar, până în 1990, era magazinul ”Victoria”, construit pe amplasamentul unei foste grădini publice.
Pe strada Ștefan cel Mare, denumită, în trecut, „Strada Mare”, era o intensă activitate comercială, dar şi una culturală. La începutul secolului trecut, unul dintre cele mai circulate locuri din oraş îl reprezenta Strada Mare. Aici se aflau cei mai mulţi meşteşugari şi comercianţi din Roman. Centrul vechi al oraşului Roman îmbina centrul comercial, până la actuala stradă Dobrogeanu Gherea, cu zona rezidenţială, până în dreptul gării. Dacă centrul comercial a fost distrus aproape total în anii ’80, prin excavarea străzii şi construirea pietonalului, sub nivelul iniţial al străzii – în încercarea de înlăturare aproape completă a beciurilor suprapuse care se aflau situate sub nivelul străzii -, partea rezidenţială a rămas în mare parte. În anii ’90, s-a discutat despre reamenajarea zonei rămase din centrul vechi, existând mai multe intenţii în acest sens, cu sprijin guvernamental, chiar, constatăm azi degradarea accentuată a multora dintre imobilele situate aici şi, ceea ce este mult mai grav, dispariţia unor imobile.
Astăzi, strada Ștefan cel Mare recuperează greu din gloria de altădată. Biserica romano-catolică „Sfânta Tereza a pruncului Isus” şi Cercul Militar sunt printre puţinele clădiri care au trecut proba timpului. Restaurantul şi grădina de vară „Casa Romaşcană” mai încântă, încă, ochiul trecătorilor. În rest, pe lângă un magazin care comercializează biciclete, câteva unde se vind anvelope, o pizzerie şi o librărie, se regăsesc cel puţin zece magazine cu materiale de construcţii. Reabilitarea şi modernizarea străzii pe fonduri europene, prin Planul Integrat de Dezvoltare Urbană, a adus o altă problemă, legată de proprietarii din zonă. Unii au revendicat imobile şi le-au lăsat în paragină, iar alţii nu s-au îngrijit de aspectul exterior.
Pe fostul centru vechi al Romanului sunt amplasate aproximativ 70 de locuinţe, din care 14 aparţin municipiului şi sunt date în chirie către romaşcanii cu venituri reduse. Multe dintre acestea nu mai au de mult timp un aspect îngrijit, iar autorităţile iau în considerare dărâmarea caselor care nu sunt monumente de arhitectură, pentru ca terenurile să fie mai apoi concesionate către investitori gospodari. 14 imobile din zona străzii Ștefan cel Mare sînt în evidenţele societăţii Municipal Locato Serv, pentru că sunt locuite de chiriaşi. În nouă dintre ele locuiesc atât proprietari, cât şi locatari care plătesc chirie. Societatea încearcă să menţină în stare cât mai bună locuinţele pe care le gestionează, iar administraţia locală acordă periodic amenzi proprietarilor care nu-şi întreţin casele care le-au fost retrocedate. La începutul secolului al XX-lea, pe strada Ștefan cel Mare existau multe librării, de la Biserica „Precista Mare” spre Gară, unele dintre ele având tipografie sau chiar editură: Librăria Beram – tatăl, Frantz Ghinsberg, „Viitorul” Leon Grunberg, Librăria „Naţională” Horowitz, Librăria Michel Șimsenzon, Librăria, tipografia şi Editura „Modernă” Fraţii Rothenberg şi Tipografia şi Librăria „Avram Iancu”.
După anii ’60, multe s-au închis. Pe partea stângă a Străzii Mari, mergând de la Biserica „Precista Mare” spre Gară, se afla Librăria „Miron Costin”. Casa Cărţii „Miron Costin”, care a funcţionat pe strada Ștefan cel Mare în perioada aprilie 1992 – 31 decembrie 2011, este unitatea care a continuat activitatea Librăriei „Miron Costin”. În Roman mai există acum doar trei librării, dintre care una singură pe strada Ștefan cel Mare, Librăria „Vasile Alecsandri”. Aceasta continuă să fie o prezenţă activă în viaţa oraşului, având-o ca administrator pe Liliana Tiron, care lucrează aici din aprilie 1989.
Din vechea Stradă Mare a Romanului nu au mai rămas decât amintirile şi însemnările din cărţile de istorie, care ne fac să ne dorim cu toţii să fi trăit în acea epocă. Ilustrate viu colorate, timbre şi cărţi erau căutate de pasionaţi în tipografiile vechiului târg al Romanului, situate de o parte şi de alta a uliţei evreieşti – sau Strada Mare, cum a fost numită de romaşcani. „Pe Strada Mare, la începutul secolului al XX-lea, de la Biserica «Precista Mare» spre Gară erau Librăriile Beram-tatăl, Tipografia cu librărie – Franz Ghinsberg, Librăria «Viitorul» – Leon Grünberg, Librăria Naţională – Horowitz, Librăria Michel Șimsenzon, Librăria, Tipografia şi Editura «Modernă» – Fraţii Rothenberg, Tipografia şi Librăria «Avram Iancu». Rolul librarilor era deosebit, deoarece asigurau, prin editurile proprii, apariţia cărţilor poştale, devenite, astfel, un mod de comunicare specific acelei perioade. Aceste librării nu mai există, dar mărturiile existenţei şi funcţionării acestora o reprezintă aceste cărţi poştale, realizate de editurile unora dintre librării, precum şi cărţile care au fost achiziţionate de către mulţi dintre locuitorii oraşului.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2015/01/savigliano-italia.html
-->
Răspunsuri