Planurile C.S. Budeanu (1883) și Dufour (1898), ingineri șefi ai orașului, consemnează de-a lungul portului Brăila, de la Strada Împăratul Traian în prelungire spre Docuri până la Vadul Pescariei, Strada Misitiilor sau Samsarilor unde mișunau odată vătafii (șefii hamalilor), zarafii (evreii ce schimbau banii), misitii ce intermediau orice și oricât. Era centrul afacerilor din port și tot aici se stabilea prețul cerealelor. Edificatoarea este descrierea francezului Andre Ballessort în “La Roumanie contemporaine”, Paris, 1904: “Strada curtierilor la Bursa (curtier – mijlocitor care se ocupa cu negocierea operațiilor la bursă), era o mică stradelă paralelă cu cheiul portului. De multe ori, orașele au fost comparate cu furnicarele; însă nicăieri comparația nu este mai exactă ca la Brăila, atât este activitatea de ordonată și fără zgomot. Mai mult de 1500 vagoane asteaptă în gară și sunt în câteva ore repartizate și dirijate pe cele 5 linii de garaj, deservind magaziile marilor comisionari de cereale […] La orele 9, strada este plină de lume. Misitii oficiali, in număr de 14, sunt numiți de către Guvern, prin alegere dintre personagiile cu vază; ei se instalează apoi în mici biurouri, pe care nu le-ar folosi cei mai săraci grânari (din Franța) nici pentru desfacerea ambalajelor. Câteva rafturi pe langă pereți, cu talere și străchini, unde comisionarii de cereale își depun probele; aici grâul nostru va trebui să treacă examenul; aici voinicul Cottis, acest italian mai gras ca un olandez, și blondul venețian Zerman, cântărind grâul în mână afirmă fără greșeală din ce regiune provine și cât valorează […] Marii comisionari, Löwenthal, Dreyfus, Mendel, merg de la o strachină la alta, miros, cercetează și cântăresc aceste grâne, palide și împestrițate, făinoase sau lucioase, cu coji sau fără. Ei fac ceea ce se cheamă comparația boabelor: combină grânele care le sunt oferite ca să formeze calitatea exactă ce s-au angajat să furnizeze. Și când ei au găsit ceea ce le convine, și prețurile au fost tocmite, cumparătorul, vânzătorul și curtierul se duc la vagoaneșsi se asigură că marfa e conformă cu proba. Atunci cumpăratorul îi dă mâna vânzătorului și spune “Sta bene”. Fie că târgul încheiat e de 10000 de franci, fie ca e de 100000 de franci, acest simplu cuvânt e de ajuns. De altfel, neloialitatea ar fi urmată de o execuție, care nu le-ar permite să mai reapară în strada Misitiilor […]E aproape ora 10, când comisionarii pot dispune încărcarea grâului. Furnicarul se răspândește pe chei. Lumea nu numai că aleargă, ci zboară. Cârduri de mici căruțe, al caror jug înalt seamănă cu un cerc de butoi, se strâng în jurul vagoanelor. Toată munca se face cu brațele oamenilor. Cei două mii cinci sute de căruțași ai Brăilei abia ajung. Organizați în coloane și în echipe, sub supravegherea magazinerilor și sub comanda vătafilor, descarcă vagoanele. Acum e momentul când hamalii, acești muncitori prodigioși, intră în scenă și când exportatorul operează amestecul de grâne. Căruțele s-au aranjat înaintea gurilor calei vaporului: hamalii își potrivesc fiecare sacul lor de o sută de kilograme și, cu spatele îndoit sub această greutate înfricoșătoare, ei aleargă în lungul unei scânduri a cărei elasticitate țipă. Ajunși la capătul extrem, cu aceeași scurtă mișcare de umăr, a dansatorului care se mândrește și ca lăutarul care bate tactul, ei golesc cele o sută de kilograme în cala căscată și coboară pentru a se urca iarași.” Despre Strada Misitiilor prof. Cornelia Miler afirmă: “Orașul s-a construit ca o prelungire a acestei lumi care s-a desfășurat pe o stradă“, considerată “creierul acestui port“. Aici, în forfota acestei străzi se află prosperitatea Brăilei unde firmele făceau afaceri de miliarde. Astăzi, pare de neînțeles furnicarul prezent în vechi ilustrate. Ieri, aici se vorbeau toate limbile pământului, larmă asurzitoare și târguieli de tot felul, astăzi, ruine și un chei gol goluț. Din tot ce a fost a mai rămas urma unei străzi și câteva case ruinate locuite de câini și țigani. Pe locul din care odată începea strada, astăzi este o construcție masivă, fost hotel, acum lăsat în paragină. Sursa – NET – (Brăila pe bune)
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2013/07/adlwang-austria.html
-->
Răspunsuri