De departe cea mai frumoasă arteră a Brailei, strada ce străpunge evantaiul planului sau de la vest spre est, adică dinspre Bărăgan spre Dunăre, coborând în portul fabulos altadată, reper european încă din secolul al XlV-lea, a purtat diverse denumiri. Până în anul 1885 Calea Regală a fost cunoscută sub numele de strada Bucureşti, Rue de Kisseleff şi se suprapune traseului Uliţei târgurilor cu prăvălii din perioada medievală. În Planul Municipiului Brăila din anul 1929, o găsim sub numele de Regele Ferdinand I, schimbat după anul 1948 în Republicii, iar din anul 1990 strada a fost fragmentată în două sectoare: din Piaţa Traian până la Bulevardul Independenţei– se numeşte Mihai Eminescu, de la bulevard la Bulevardul Dorobanţilor- 1 Decembrie 1918.
Prima dintre denumiri o gasim inca de la inceputurile orasului modem, inca din vremea de sfarsit a stapanirii turcesti - (1774-1828) - traiectul ei suprapunandu-se, aproape exact, cu cel de astazi. Daca orasul medieval s-a infiripat in lungul arterei sud-nord, in lungul Falezei Dunarii, paralel cu aceasta, cu denumirea cea mai veche de Calea Silistrei, artera moderna (Strada Regală) s-a construit perpendicular pe ea, desi, insusi orasul si portul medieval aveau nevoie de o deschidere in aceasta directie. Iata de ce, inca din veacul al XVIII-lea, o strada aproape pe acelasi traseu s-a nascut si a evoluat astfel incat, devenind artera (ulita) cu dughenele de marfuri, a fost nevoie ca ea sa fie podita cu lemn. Ce inseamna o ulita podita? Este procedeul prin care o strada din orasele din sud-estul Europei erau "pavate" nu cu piatra, ci cu lemn. O astfel de solutie, nu la fel de durabila si nici la fel de igienica precum cele pavate cu piatra de orice fel, avea avantajul materialului mai ieftin, mai la indemana, precum si cel al posibilitatilor mai lesnicioase de reparatii si intretinere.
In anul 1982, cand a inceput executarea hidrantului pentru Teatrul "Maria Filotti" aflat la capatul de, colt cu Piata Traian de astazi, in timp ce sursa de alimentare era situata undeva la Bulevardul Cuza, a fost necesar un sant magistral in lungul strazii Republicii (de arunci). Brailenii isi mai amintesc, poate, ca pe o buna parte din traiectul acestui sant, se pastrase, aproape intact, la circa 70-80 cm fata de actualul nivel de calcare, "pavajul" din lemn al ulitii ce a precedat ca directie si sens str. M. Eminescu de astazi. Catre capatul dinspre Piata, astazi - strada Cojocarilor sugerandu-ne faptul ca in apropierea dughenelor de pe ulita principala sau negustoreasca se aflau si acele ulite ce gazduiau atelierele mestesugaresti grupate pe meserii - in cazul de fata cojocarii. Desi in conditiile anului 1982 - au trecut douazeci de ani de atunci - n-a fost cu putinta sa se realizeze o cercetare prealabila din punct de vedere arheologic, arheologul dr. N. Hartuche, de la Muzeul Brailei, a incercat sa salveze ce se putea salva din materialul arheologic iesit la iveala. Totodata a notat cateva aspecte stratigrafice dupa care tavalugul lucrarii de care vorbeam a trecut peste ulita podita. Acesta cred ca ar trebui sa fie primul al str. M. Eminescu de astazi, pentru a aminti un aspect de civilizatie urbana la Braila ce se mai putea intalni la acea vreme (sec. XVII-XVIII) la Bucuresti si la Iasi. Doresc sa spun că am cautat sa amintesc ceva din radacinile acestei artere atat de cunoscute a Brailei si, candva, si indragita.
În clădirea din imagine unde astăzi funcţionează câteva direcţii ale Primăriei Brăila, a fost Hotelul Petersburg construit în anul 1850 şi renovat în anul 1884.
Pe la anul 1853 farmacia Minerva de la str. Regală aparţinea lui Rudolf Scharmelly şi funcţiona la parterul imobilului Iacob Bolhover. Mai târziu, pe la 1880 îl găsim ca proprietar pe Adolf Frischmann. Iar la 1891, pe Nicolae Filotti. Asociaţii Maria G. Demetrescu şi Mihail Pandeli Stanciu preiau farmacia în arendă, înscriind firma la Tribunalul Judeţului Brăila Secţia I cu procesul-verbal nr. 443 din 14 aprilie 1901. Soţii Pandele au avut şi o sucursală deschisă în staţiunea Lacu Sărat la 1 mai 1906, care funcţiona pe perioada sezonului băilor. Astăzi, aici, este tot o farmacie cu numele Hepites, nr. 15.
Printre obiectivele importante de pe aceasta strada dar si in imediata ei vecinatate enumer: Teatrul Maria Filotti, Restaurantul "Crama Veche", fostul cinematograf "Lyra", fosta "Arena de Box", magazinul "Dunarea" actual Winmarkt, Serviciul local de evidenta a populatiei iar vis-a-vis Directia de impozite si Taxe locale, magazinele de la "Romarta Veche" cum spun brailenii mai in varsta si bineinteles "Piata Mare".
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2013/07/adlwang-austria.html
-->
Răspunsuri