Strada Strâmbă a municipiului Bârlad, din județul Vaslui a reprezentat o stradă pur comercială cu multe prăvălii şi dughene a oraşului în care găseai orice îţi dorea inima, un fel de “Lipscanii Bârladului”. De aici făceai câţiva paşi până la piaţa ţărănească de la Biserica Sf. Ilie. În acest moment, blocurile străjuiesc o zonă întinsă, plină de viaţă modernă culminând cu un alt fel de comerţ comparativ cu cel practicat pe “Lipscanii” de altă dată. Din cauza modernizării impuse de regimul comunist vechea zonă centrală a orașului a fost rasă de pe fața pământului, trasându-se alte străzi și construindu-se hidoasele blocuri comuniste. Redau mai jos amintirile adunate de o localnică și postate pe internet, mulțumindu-i doamnei Dorina Stoica. “Era în orașul meu o stradă ce se numea Strâmba. Nu știu de ce or fi botezat-o așa și nici dacă era cu adevărat strâmbă. Dacă închid ochii, văd strada cu pietre de râu tocite, casele cu etaj vechi și urâte ce păreau gata, gata să cadă peste trecători. Ele aveau la parter magazine ale evreilor cu atâta marfă îngrămădită în niște încăperi mici, de ți-ar fi trebuit o săptămână să intri și să privești câte se găseau în acele magazine. Noi, pe vremea aceea copii fiind, nu prea intram în magazine. Aveam însă la ce ne uita căci o mare parte din marfă era scoasă pe trotuar, mai ales în zilele de târg (marțea, joia și duminica), atunci când țăranii de prin împrejurimi veneau la Talcioc să vândă produsele lor și să cumpere cele de trebuință, ori chiar și cele ce nu le erau pe moment de folos, dacă vânzarea le mersese bine prin piață. Metraje multicolore, covoare, perdele, parfumuri, săpunuri, mirodenii, oale, farfurii, olițe de noapte, scaune, dulciuri, halva turcească, marmeladă, susan, halviță, covrigi, saci cu seminte, mezeluri, cărnuri, scrumbii și țâri, pește proaspăt, brânzeturi și câte altele, așezate de-a valma în fața magazinelor. Și peste toate mirosul de gogoși, vată de zahăr și de mici. Nu erau vitrine, nici frigidere, ci cuburi de gheață pentru ca marfa perisabilă să nu se strice, totul la vedere, la pipăit, mirosit, gustat, negociat și în cele din urmă cumpărat. Când vedeau copii, comercianții evrei băgau mâna în vreun borcan cu jeleuri colorate și le dădeau spunându-le să-și aducă părinții, să cumpere de la ei și nu de la altcineva. Și chiar așa făceau cu gândul la jeleurile cu gust de fructe exotice, pe care părinții nu prea le cumpărau deoarece erau cam scumpe. Viespile, muștele, țânțarii, cățeii și pisicile, iar pe lângă butoaiele cu gunoi șobolanii și șoarecii aveau o viață îndestulată, lipsită de griji, mai ales vara”.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/01/auvelais-belgia.html
-->
Răspunsuri