Strada Ungurească din municipiul Bistrița, județul Bistrița Năsăud, denumire în limba maghiară – Magyar Utca, denumire în limba germană – Ungargasse, denumire actuală Strada Nicolae Titulescu este una din străzile orașului care au un farmec aparte, este “bijuteria” burgului, unde își dau mâna contrastele caselor cu nepăsarea edililor. Strada asigură legătura între centrul vechi al orașului cu alte locații ale orașului: Parcul Municipal, Tribunalul și Strada Alexandru Odobescu (și ea cu un farmec aparte). Este o stradă liniștită, prea puțin exploatată, cu un potențial arhitectonic și de locație destul de interesant. Strada Titulescu este traversată de câteva pasaje istorice care fac parte din zestrea turistică a orașului. Imaginea de ansamblu a străzii cu potențial neexploatat continuă cu fațadele unor clădiri monumente care în nici 10 ani au suferit la capitolul integritate mai mult decât au suferit în cei peste 100 de ani de existență. Pe lângă integritatea fațadelor acestor clădiri este însă și o problemă de integritate a cetățenilor care trec pe lângă aceste imobile. O parte a proprietarilor au înțeles faptul că grija față de construcția în sine le aparține. Alții nu, sau poate nu își permit. Strada Nicolae Titulescu porneşte din colţul sud–vestic al Pieţei Centrale şi are pe ambele laturi, numeroase monumente. Pe latura din stânga a străzii Nicolae Titulescu, la nr. 1 şi 3, se află clădiri cu intrări carosabile boltite, în stilul secolelor XV–XVI; la nr.9–11, o frumoasă casă din secolul al XV–lea, păstrată în bună parte, cu o scară ce porneşte spre etaj din intrarea carosabilă boltită semicilindric. Etajul, cu frumoase bolţi ogivale de cărămidă, mai păstrează un splendid ancadrament de uşă, în stil gotic târziu şi cu însemnul breslei fierarilor; alături, la nr.13, o altă casă ce datează tot din secolele XV–XVI.
Pe latura dreaptă a străzii semnalăm existenţa, la nr.6, a unui ancadrament de portal realizat într–o manieră ce imită torsionarea şi a unei intrări carosabile cu boltă caracteristică secolului XV–XVI. Pe faţada clădirii de la nr.8 putem vedea o stemă a măcelarilor, iar la nr.18 un ancadrament de piatră cu profilatură şi un parter din secolele XV–XVI. Faţada imobilului de la nr. 18 este construită în stil baroc. La nr.20 – 22, 24, 36, 40, 42, 46 se află pasaje sau carosabile cu bolţi din secolele XV – XVI; la nr. 50 este o casă ce are în curtea interioară, la etaj, un coridor exterior sprijinit pe console de piatră similare celor folosite la zidul cetăţii. În sfârşit, spre capătul străzii, nu departe de zidul cetăţii de pe strada Dogarilor, la nr.23, se află clădirea vechiului claustru dominican, azi căminul de bătrâni, care prezintă la intrare un frumos ancadrament de uşă luctrat în stil gotic târziu. Strada Nicolae Titulescu era denumită popular şi Strada Armenească din cauza comunităţii armeneşti care a venit în oraş în anul 1672, o comunitate atât de numeroasă, încât în scurt timp Bistriţa a devenit cel mai important centru transilvănean al acestei etnii. Comunitatea armenească a avut un rol important în istoria oraşului Bistriţa. În anul 1672 au pătruns în oraş aproximativ 3.000 de familii armene. O mare parte a populaţiei armene era aşezată pe strada Holzstrasse, actuala strada Nicolae Titulescu, care mai este denumită popular şi Strada Armenească. Armenii au primit o capelă în centrul oraşului pentru oficierea slujbelor religioase. Sub conducerea preotului armean din localitate, armenii au închiriat o clădire pentru activităţi educaţionale. Ocupaţiile armenilor din Bistriţa erau prelucrarea pieilor, comerţul cu vite, cu cherestea sau alte produse, dar şi agricultura, prin arendarea pământului de la proprietarii saşi. Autorităţile săseşti, care îşi vedeau periclitate afacerile comerciale datorită noilor competitori în acest domeniu au folosit epidemia de ciumă ca pretext pentru a izgonii armenii din Bistriţa, astfel încât au obligată toţii armenii să părăsească oraşul în 24 de ore. Aceştia s-au stabilit în alte oraşe din Transilvania, majoritatea în Armenopolis-Gherla.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/05/udine-italia.html
-->
Răspunsuri