Băile Szapary din stațiunea balneo climaterică Băile Herculane, județul Caraș Severin datează din perioada 1883 - 1886 și au fost construite în stil baroc, însă interiorul amintește de stilul gotic și de simplitatea construcțiilor romane. Ele mai sunt cunoscute și sub numele: Băile Imperiale Austrice, Băile Neptun, Baia Regina Maria și Băile termale cu bazine și cabine, astăzi figurând pe lista monumentelor istorice din județul Caraș-Severin, fiind situate pe Strada Izvorului, la nr. 3 – 5. Bazele staţiunii au fost puse în anul 102 E.N. de către Împăratul Traian, romanii introducând cultul balnear preluat de la greci. Romanii au construit aici: temple, băi, monumente şi statui închinate zeilor: Hercules, Aesculap şi Hygieia. Prima atestare documentară a staţiunii datează din anul 153 E.N. fapt consemnat într-o tabulă votivă din băi.
În perioada civilizaţiei romane, staţiunea a fost un important punct de atracţie pentru aristocraţia Romei antice, aceştia fiind impresionaţi de puterea tămăduitoare a apelor termale din zonă. Istoria modernă şi contemporană a Băilor Herculane începe după 1718 în cadrul Imperiului austriac. Din anul 1736 începe reconstrucţia şi modernizarea băilor, a căilor de acces în staţiune, precum şi construirea majorităţii edificiilor din staţiune. În perioada dominaţiei austriece staţiunea este vizitată de multe personalităţi: împăratul Iosif al II-a, împăratul Francisc I şi împărăteasa Carolina, împăratul Franz Iosef şi împărăreasa Elisabeta, Regele Carol I al României, regele Alexandru al Serbiei, Regele Mihai, Regina Maria, Nicolae Iorga, Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Ionel Teodoreanu și Mihail Sadoveanu.
Băile Imperiale Austriece – au fost construite între anii 1883-1886, după planurile arhitectului Ignac Alpar, în urma unui concurs național de arhitectură organizat de Ministerul de Finanțe. În cadrul concursului au fost depuse 7 proiecte. Proiectul era format din următoarele spații: 70 cădițe de tratament, 10 căzi de piatră, 2 saune. Costurile clădirii, cu excepția Podului de Fontă, au fost de 220000 forinti (echivalentul a 4,5 milioane de euro astăzi). Izvorul și baia publică vor purta numele de Szapáry (după Ministrul Finanțelor, Szapáry Gyula. Aceste băi au fost printre cele mai moderne edificii balneare ale vremii respective.
Clădirea este construită în stil baroc. Clădirea are o arhitectură simetrică: un corp central (unde se află o sală de aşteptare, în mijlocul căreia tronează o fântână cu o arhitectură maiestuoasă) şi două aripi: aripa stângă pentru băile termo-sulfuroase şi aripa dreaptă pentru băile termo-saline. Arhitectura exterioară a clădirii are foarte multe elemente decorative, intrarea principală fiind evidenţiată printr-un portal acoperit, pe sub care trece strada şi care este legat de Parcul Central prin Podul de fier forjat.
Amplasată pe un teren îngust, delimitat de Cerna şi de peretele stâncos din fundal, a fost concepută din punct de vedere volumetric ca un specific al stabilimentelor de băi central europene, acesta este compusă dintr un corp dreptunghiular alungit, din care se detaşează şapte corpuri mai înalte, acoperite independent, dintre care corpul central este cel mai înalt şi acoperit cu o cupolă, dispuse în raport cu un ax major de simetrie.
Concepută în stil eclectic, clădirea Băilor Neptun prezintă un câmp de fațadă tratat în cărămidă aparentă, din care se detașează volumele înalte, finisate parțial prin tencuială și încărcate de ornamente. Acestea apar la nivelul ferestrelor rectangulare sau arcuite la partea superioară, tratate cu ancadramente profilate în similipiatră, unele cu mascaron, la nivelul porticului volumului central, la cel al al cornișei, al balustradelor cu baluștri și al învelitoarelor. Acoperișurile înalte, învelite cu tablă, de forme piramidale, sau cu muchii rotunjite la corpul central, sunt marcate la partea superioară de lucarne și decor în feronerie.
O primă etapă majoră de reparaţii capitale are loc după anul 1919, când se reorganizează, din punct de vedere administrativ, sistemul balnear din Băile Herculane, cu unele intervenţii şi reparaţii la stabilimentele balneare existente. Transformările fizice, ulterioare pe care clădirea le-a suferit, au fost realizate cu precădere în perioada de după 1930. Este de menţionat faptul că nu toate transformările -modificările au fost făcute în concordanţă cu structura existentă a clădirii. Între 1933 şi 1934, Ministerul Muncii, Sănătaţii şi Ocrotirilor Sociale propune reluarea lucrărilor în ceea ce privește modernizarea Băilor Herculane, prin proiectul “Lucrări noi la Băile Herculane”.
În anul 1967 şi ulterior acestuia, s-au făcut reparaţii mai ample, intervenindu-se inclusiv cu elemente de beton armat la structurile originale existente. Astfel, în capătul din stânga al Băilor Neptun se înlocuieşte o porţiune din planşeul existent, cu placă din beton armat. De asemenea, la cele două anexe, s-au făcut reparaţii şi consolidări cu planşee şi stâlpi de beton armat. Cele mai importante modificări aduse clădirii au avut loc în anul 1968, în cadrul proiectului intitulat “Amenajări şi modernizări la pavilionul de băi Neptun” şi în anul 1971, în cadrul proiectului intitulat Reparaţii Capitale Baia Neptun. În această perioadă clădirea intră sub tutela “Întreprinderii balneare şi de turism” Herculane, acesta fiind şi beneficiarul proiectelor. După revoluție, clădirea a fost lăsată de izbeliște, în prezent aflându-se în stare avansată de degradare.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2014/09/monede-euro-de-colectie-belgia-2.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri