Banca "Berkowitz" din municipiul București a funcționat în casele cu același nume construite în anul 1880 și renovate după anul 1900, situate pe Strada Lipscani, nr. 12, sector 3, la întretăierea cu strada Smârdan. Casa a fost construită în 1881 pentru Ioan Pascu, primul proprietar al acestei frumoase capodopere arhitecturale, însă cei care au locuit-o până în momentul confiscării sale de către Partidul Comunist au fost membrii familiei Berkowitz. Leonid Berkowitz, bancher aflat într-o deplină expansiune, a cumpărat reședința în 1903 și a modificat-o la interior și exterior pentru a o adapta nevoilor familiei sale. Cunoscută figură în mediul de afaceri al secolului XIX, Leonid Berkowitz pune bazele unei afaceri prospere în primii ani de domnie ai lui Carol I, înființând o casă de împrumut care îi poartă numele. Mai multe despre banca Berkowitz aflam de la publicistul francez Frédéric Damé in cartea Bucarest en 1906. El spune: „Banca L.Berkowitz, condusă azi (anul 1906) de frații Elly, Adolph și Max Berkowitz, ca proprietari, a fost înființată în anul 1880 de Leon Berkowitz tatăl, care, la început, nu făcea decât operațiuni de scont, însă datorită progresului acestor opreațiuni, a înființat banca și s-a asociat cu fiii săi, Elly, Max și Adolph Berkowitz, pe care i-a condus până în anul 1903, când s-a retras pentru a ceda conducerea celor trei asociați de astăzi”. Banca Berkowitz este învăluită într-o oarecare măsură de o tentă de mister, deoarece aceasta nu figurează pe listele oficiale ale anuarelor cu profil economic. Probabil acest lucru se datorează faptului că banca era de dimensiuni mici și serviciile oferite erau restrânse. Cu toate ca Banca Berkowitz a fost respectată reușind cu succes să treacă peste anii primului război mondial, ulterior nu a mai făcut față noilor cerințe ale pieței și a dat faliment (anul 1939). Mărturia băncii înfloritoare care a existat odată este păstrată cu putere de către palatul din București, care a fost martor la toate aceste evenimente. El a servit ca sediu bancar și ca reședință pentru un bancher nobil, care a luptat toată viața pentru aspirațiile sale. Palatul, declarat monument istoric, s-a modelat și s-a adaptat fiecarui veac. Maretia clădirii este purtată în ziduri, în istoria sa și în efortul pe care oamenii îl depun pentru ca el să dăinuiască. Mareția lui se află în sufletele celor care îl îngrijesc, în cei care îl țin viu prin artă și cultură. Astăzi aici au loc evenimente selecte, evenimente corporate, private, de lux și lansări.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/01/noyales-franta.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri