Etnia greceasca din Tulcea a hotarat in anul 1835 sa construiasca o biserica ortodoxa. Terenul a fost cumparat in zona centrala a orasului, cu densitate mare de locuire a grecilor, la intersectia strazilor, ce mai apoi s-au numit Buna Vestire, Principele Ferdinad si Gheorghe Doja. Terenul a fost cumparat, sau a fost donat, cel mai probabil, de la Ioannis Kontopulos (1826-1870), sau de familia sa, acest lucru explicand prezenta frumosului monument funerar aflat in apropierea bisericii. Initial, pe acest teren s-a ridicat o bisericuta de lemn, care a fost cel mai vechi locaş ortodox de cult din Dobrogea. Construirea unui asezamant ortodox la Tulcea era dictata si de despartirea Mitropoliei Proilaviei de la Braila, dupa 1829, odata cu intrarea orasului Braila sub jurisdictia Tarii Romanesti. Construirea bisericutii s-a facut prin donatiile voluntare ale credinciosilor greci. Noul lacas avea hramul “Sfantul Nicolae” – patronul negustorilor si al navigatorilor greci sositi la Tulcea dupa 1829. Cu toate ca asezamantul era mic, aceasta biserica a fost inaintata la gradul de resedinta episcopala cu rang de mitropolie greaca. Patriarhia de la Constantinopol de care tinea Dobrogea, a numit ca mitropolit pe Panaret, atestat documentar incepand cu anul 1839. Urmasul lui Panaret a fost un oarecare Dionisie, ales la o data care nu se cunoaste.Intre timp etnia greaca din Tulcea, datorita eforturilor membrilor sai, s-a dezvoltat si a prosperat oarecum, printre ei afland-se si oameni bogati (negustori, cerealisti, etc.). In aceste conditii, conducatorii etniei au hotarat ca a venit momentul construirii unui lacas de cult mai incapator, care sa satisfaca nevoile grecilor a caror numar era in continua crestere ca urmare a exodului de populatie din zonele asuprite ale Greciei. In acele timpuri, pentru a construi o biserica pe cuprinsul Imperiului Otoman, era o intreprindere complicata, scumpa si dura foarte mult timp. Pentru a construi o biserica era necesar un firman direct de la sultanul Imperiului Otoman, numit “Iradea” si care reprezenta o autorizatie de constructie. Iradeaua nu permitea ca acestea sa aiba turla, sau sa fie dotate cu clopote (in Imperiul Otoman era interzisa baterea clopotelor). In aceste conditii, limitative, etnicii greci au alcatuit un comitet de initiativa care l-a angajat pe arhitectul Stefan Dopron, un artist al meseriei sale, care a realizat planurile bisericii, ale iconostasului si ale celorlate complexe sculpurale din interior: amvon, jilt arhieresc, proschinitare in stil neoclasic grecesc.Noul edificiu a fost construit, in perioada 1848 – 1854, din piatra si caramida , cu un plan bazilical si interior trinav, alcatuit dintr-o nava principala, flancata de doua nave laterale mai mici, interior acoperit cu o bolta semicilindrica “in plin cintru”.
Edificiul a fost ridicat prin contributia voluntara a membrilor Comunitatii Elene din Tulcea, fapt consemnat mai tarziu pe frontispiciul turnului – clopotnitei dominat de ochiul Providentei, intr-o impresionanta dedicatie catre Divinitate. (CU DRAGOSTE, DE LA ENORIASII TAI, DOAMNE!). Intrarea se face actualmente pe latura de vest printr-un portic patrulater cu coloane ionice pe care se sprijina turnul – clopotnita. Acesta a fost construit din caramida dupa 1900, atunci cand interdictia ridicata de Imperiul Otoman a disparut dupa reanexarea Dobrogei la Romania.Biserica nou ridicata a primit hramul Buna Vestire, cea mai importanta sarbatoare a grecilor de pretutindeni. Ca recunostinta pentru contributia adusa la construirea bisericii, Ioannis Kontopulos, la data decesului sau (1870), a fost inmormantat in curtea bisericii (fapt rar intalnit) si i sa construit un monument funerar, creatia cunoscutului artist brailean G.S.Lipitis. Pe acest monument se afla o inscriptie simpla scrisa in limba greaca: (Aici odihneste Ioannis Kontopulos nascut la 15 august 1826 si raposat la 18 iunie 1870). Din portic se intra intr-un vestibul (exonartex), gandit initial ca spatiu de trecere din portic in naos. In plan vertical, deasupra intrarii in naos se afla o ampla tribuna destinata corului, sprijinita lateral de catre o coloana ionica. Complexele sculpturale din lemn aurit, sunt reprezentative pentru stilul neoclassic grecesc, cu chenar pe proschinitare si colonete ionice pe iconostas, amvon si pe jiltul arhieresc. Biserica a fost impodobita cu aceste complexe sculpturale si a fost pictata intre anii 1854 – 1857. Pictura apartinea, deasemeni unui atelier de pictura grecesc , fiind executata de aceasi mana. Din pacate, repictarea bisericii in anii 1987 – 1989 s-a facut in tempera, acoperind aproape in intregime pictura initiala. Fara nici o justificare sau logica, au fost distruse complet inscriptia votiva si ochiul Providentei de pe frontispiciul turnului clopotnitei. Pentru calitatile ei arhitecturale, artistice si nu in ultimul rand pentru valentele ei istorice, biserica Buna Vestire din Tulcea a fost declarata monument istoric.In urmatorii ani, activitatea ecleziastica ce se desfasura in eparhia Buna Vestirii din Tulcea a fost una normal, cu toate vicisitudinile razboaielor care au trecut peste oras. Dar totul s-a schimbat cand prin Decretul nr. 176/48, statul comunist roman a dispus preluarea abuziva a patrimoniului bisericilor ce apartineau minoritatilor. In biserica, au slujit fie preoti romani numiti, fie preoti detasati de la alte biserici romanesti. Biserica greceasca din Tulcea este situata pe strada Buna Vestirii, nr. 2 și este vizitată de numeroase grupuri de turiști.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2012/07/trei-zile-nu-s-de-ajuns.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri