Năruja este o comună din județul Vrancea, care include și satele: Podu Nărujei, Podu Stoica și Rebegari, fiind situată în vestul județului, în zona de munte, pe valea râului Zăbala și a afluentului său Năruja. Comuna Năruja se afla la circa 50 km depărtare de municipiul Focşani, reşedinţa judeţului Vrancea, pe Drumul naţional D2 care merge spre Braşov.La recensământul populației din anul 2011 comuna număra 1659 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 1922 locuitori), dintre care: români – 96,02% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei vrâncene Năruja astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 95,17% și restul – nedeclarată sau altă religie. În 1950, a devenit reședința raionului Năruja din regiunea Putna, dar după doi ani, în 1952, a fost inclusă în raionul Focșani din regiunea Bârlad și apoi (după 1956) din regiunea Galați. În 1968, a fost transferată la județul Vrancea. Singurul obiectiv din comuna Năruja inclus în lista monumenteleor de interes județean este Biserica Cuvioasa Paraschiva din centrul satului Năruja, clasificată drept monument de arhitectură și datând din anul 1788. Biserica este zidită din piatră de râu alternând cu cărămidă, având o grosime de un metru. Forma este trilobată, în formă de cruce, fiind compusă din Sf. Altar, Naos, Pronaos şi Pridvor. De-a lungul vremii biserica a suferit mai multe reparaţii fără a-i schimba forma, doar acoperişul a suferit modificări. La început a fost acoperită cu şindrilă, iar apoi cu tablă. În anul 1985 au început lucrările de renovare şi pictură din nou în tehnica “fresco”, lucrări ce s-au finalizat în anul 1990, an în care a avut loc şi resfinţirea sfântului locaş, de către Preasfinţitul Episcop Epifanie Norocel al Buzăului şi Vrancei, în data de 8 iulie 1990. La începutul secolului al XX-lea, Regele Carol I al României, aflat la vânătoare prin Munţii Vrancei, a poposit în Năruja unde a fost primit de toată suflarea Ţării Vrancei cu mare ospăţ şi dragoste, pe un platou aflat pe Dealul Nărujii, cu ocazia celei de-a 40-a aniversare a domniei. La cererea nărujenilor, a hotărât să înalţe un spital pe acest platou pentru îngrijirea sănătăţii mocanilor vrânceni. După numai un an de zile, pe acel teren donat comunităţii de preotul Nicolae Mihail, a fost ridicată clădirea Spitalului Jubiliar “Regele Carol I”, considerat la acel moment unul dintre cele mai moderne din Europa. Spitalul a funcţionat până în anul 2002, când a fost desfiinţat.
La sfârșitul secolului al XIX-lea comuna Năruja făcea parte din plasa Vrancea a județului Putna, situată în munții Vrancei din curbura Carpaților. În zonă, ocupația predominantă a locuitorilor este păstoritul, lucru evidențiat prin uneltele și ustensilele din casă: cofa de apă, bota de lapte, untarele și alte numeroase vase specific păstorești. Cu o elevație adaptată terenului în pantă, locuința săteanului Luca Țigănușu din Năruja, transferată în muzeu în anul 1957, conservă o tipologie arhitecturală din care nu lipsesc compozițiile volumetrice ce au la bază simplitatea și funcționalitatea. Elementul arhitectural specific casei este reprezentat de foișorul dispus în decroș față de planul pereților, înconjurat de un parapet frumos traforat, numit în grai local „zăstalniță”. Planul casei include două încăperi: una foarte îngustă la intrare (tinda), folosită la depozitarea uneltelor și diverselor materiale întrebuințate în gospodărie, şi o alta mai mare, ce constituie locuința propriu-zisă, având funcții multiple: bucătărie, cameră de lucru, dormitor, loc de primire a oaspeților. Ansamblul format din vatra liberă (aflată la nivelul de călcare și poziționată spre mijlocul încăperii), cuptorul de piatră și coșul înalt din nuiele lutuite constituie un martor al evoluției istorice târzii. Nota aparte a interiorului este dată de dispunerea țesăturilor în jurul pereților, în mai multe „frize” formate din păretare de lână cu alesături, ștergare și „batiste” policrome.
Muzeului Național al Satului “Dimitrie Gusti” din municipiul București este rodul unor cercetări intense şi susţinute, teoretice şi de teren, a unor experimente muzeografice, de peste un deceniu, coordonate de profesorul Dimitrie Gusti, întemeietor al Şcolii Sociologice din Bucureşti. Ca şef al catedrei de sociologie din cadrul Universităţii Bucureşti, Gusti organizează între 1925-1935, cu specialişti din diverse domenii (sociologi, etnografi, folclorişti, geografi, statisticieni, medici) şi cu studenţii săi, campanii de cercetări monografice, cu caracter interdisciplinar, într-un număr relativ mare de sate românești. Pe baza acestor experienţe, a unei munci asidue de concepţie şi a sprijinului moral şi material al Fundaţiei Regale "Principele Carol", din martie 1936, în numai două luni, s-a putut clădi o opera muzeografică de excepţie. Deschiderea oficială a Muzeului Satului a avut loc la 10 mai 1936, în prezenţa regelui Carol al II-lea, iar pentru public, cu o săptămâna mai târziu, 17 mai 1936. În prezent, expoziţia permanentă cuprinde 123 de complexe distincte, totalizând 363 de monumente, iar patrimoniul mobil însumează peste 50000 obiecte. Aceasta a însemnat nu numai o creştere a patrimoniului, ci şi o diversificare a lui.
Dimitrie Gusti a fost un filozof, sociolog și estetician român, care s-a născut la data de 13 februarie 1880 în Iași și a decedat la data de 30 octombrie 1955. A fost membru al Academiei Române din anul 1919, președintele muzeului, care astăzi îi poartă numele, între anii 1944 - 1946, ministru al învățământului între anii 1932 - 1933, profesor la Universitățile din orașele Iași și București, membru al unei loji masonice din Iași.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/01/noyales-franta.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri